Posts Tagged ‘somn’

Somnu strica! Am ajuns la concluzia ca somnul nu e bun! In aceasta dupamasa, pentru ca ma cucerise o lene crunta, si pentru ca azi dimineata a trebuit sa ma trezesc la 6:30 dupa ce aseara m-am culcat pe la 2 noaptea, am decis sa trag un pui de somn. Stiu ca am vazut patu pe la 5 jumate, iar acum e 8:30. Ei bine, in cursul zilei de astazi, printre muncile herculiene ce a trebuit sa le fac, am inventat in minte o maxima/un proverb cu care aveam de gand sa incep acest post. Dupa aceasta doza de somn, nu mai imi amintesc nimic! Poate e de la faptul ca organismul meu s-a dezobisnuit cu somnul. O sa incerc sa il invat la loc.

Revenind la subiecte mai putin abstracte, astazi a fost o zi destul de plina in prima jumatate si destul de plictisita in a doua jumatate. Asa cum spuneam, m-am trezit la 6:30 astazi. De ce? Pai pentru a duce acea fosta eleva de-a mamei pe care am „pescuit-o” ieri din militari, pana la spitalul Universitar unde a avea de dat ceva examen. Dupa o cafeluta extrem de necesara, desi imi propusesem in week-end sa nu beau cafea, am plecat spre spital, iar pe la 8 si 20 eram acolo. Am lasat-o pe ea acolo, iar eu trebuia sa ma duc la piata Moghioros sa ma intalnesc cu alta fata. Sunt destul de gagicar daca stau sa citesc intr-un mod mai obiectiv ce-am scris.

Pentru ca eram in toate bune am decis sa merg putin pe jos ca sa mai imi intind picioarele. Asa ca am luat-o frumos spre Academie, cu castile-n urechi si muzica-n suflet.  Tot mergand eu asa hotarat, in ritmul muzicii, am descoperit ca am ajuns la Academie cu mult inainte sa imi fi satisfacut pofta de plimbare, asa ca am continuat sa merg pe jos. Si am mers, si am mai mers putin pana cand mi-am dat seama ca am ajuns la Tip-Top-ul de la Moghioros. Uitandu-ma la ceas, am facut o jumatate de ora. Habar n-am cat inseamna asta, daca e mult sau e putin, dar oricum, azi nu eram pus pe stabilit recorduri. Sincer m-as mai fi plimbat, insa acolo la Tip-Top trebuia sa ma intalnesc cu o fata. Inainte  ca multor fete sa li se franga inima, iar baietii sa imi ceara berea pe care am promis ca le-o dau cand o sa imi fac o iubita, cu aceasta fata nu e vorba de asa ceva. Eu am jucat rolul de curier, luand-o din Dr. Taberei si aducand-o la mine acasa, pentru ca ea sa primeasca…. meditatii la biologie; de la mama. Aveam ceva emotii ca nu stiam cum arata fata asta, iar dupa ce m-a sunat sa imi spuna ca in 3 secunde ajunge. In raza mea viziuala a aparut o bruneta, inalta, cu niste picioare cat jumatate din mine, un decolteu mai mult decat generos, iar eu deja imi faceam griji cum o sa fiu in  stare sa vorbesc pana acasa.  Din fericire (sau nu?) in ultimul moment a schimbat directia, semn cu nu era ea „coletul” meu. De undeva din spatele ei a aparut o roscata  mai de inaltimea mea, care nu oferea atatea distractii de la conversatie. Nu zic ca e urata dar o sa ma opresc aici cu caracterizarea.

Ajuns acasa, fata si-a inceput meditatiile, iar eu mi-am inceput muncile herculiene. A trebuit sa ma duc sa cumpar si sa schimb un robinet de la putzul din curte, iar mai apoi, bunica a insistat sa varuiesc una din camerele in care tinem butoaiele de vin. Degeaba am incercar sa ma eschivez spunandu-i ca nu o sa iasa prea bine, daca nu scot rafturile si ce mai era pe acolo, ea „Lasa mama, cat sa schimbe mirosu”. Asa ca si eu am varuit doar ca sa schimb mirosul. Neintentionat cred ca am schimbat si culoarea, caci pe trafalet se mai afla niste vopsea galbena. Deci imi e greu sa va spun ce a iesit caci mi-e frica sa ma duc sa ma uit.

Dupa care nu am mai avut ce sa fac asa ca am mai stat putin calare pe net, iar cand mama (dupa ce si-a expediat eleve catre casa) a cerut 5 minute la calculator, eu am cerut 5 minute de somn. Cand s-au transformat cele 5, in 180 nu prea stiu, dar mi-a prins bune somnul.
Acuma am inceput sa numar descrescaor zilele ramase pana pe 21. Ce e pe 21? Singura betie 100% sigura din ziua mea. Tot cu cei de la ClubSeat, de data asta undeva pe langa Brasov, nu ma intereseaza unde, ma duc, beau, dansez, mananc, rad si ma intorc.  Viitorul suna bine 🙂

Anunțuri

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!

Daca nu ma insel, prin 17 sau 18 iunie, eu publicam un post (poate era parolat) in care imi recunosteam incapacitatea de ai intelege pe bautorii de cafea. Pur si simplu nu intelegeam la ce le trebuie asa ceva, cand exista Coca Cola si mai ales, nu intelegeam cum poate un cu judecata limpede sa gaseasca ceva placut si reconfortant in bautul cafelei.  La vremea respectiva, oricata oboseala ar fi fost acumulata in mine, aveam puterea sa o inlatur sau in cazurile de forta majora, cu destula Cola ma puneam pe picioare. Asta se intampla acum 3 luni. Douasprezece saptamani mai tarziu a inceput scoala, iar eu a trebuit sa ma invat cu programul de dimineata. Asta pentru mine inseamna trezit la 5:45, plecat la 6:20 etc. Iar in prima zi de liceu, pe 13, am fost atat de obosit incat am zis ca e nevoie sa bag o ciocolata calda in mine sa ma mai agite putin. Somnul din mine m-a facut ca in loc sa apas pe „Ciocolata calda” sa apas pe „Capucino cu ciocolata”, care si-a facut treaba chiar daca n-a fost prea gustos. Ziua urmatoare, am repetat schema, de data asta dorindu-mi intetionat un capucino, iar un pliculet de zahar l-a facut pe gustul meu. Joi deja eram abonat la automat atat din nevoie, cat si din placere. Iar vineri, dupa o noapte cu 3 ore de somn, am trecut direct pe cafea simpla.

Practic in 4 zile, am trecut de la unul care nu suporta cafeaua la unul care o cauta. Iar de azi mama a decis sa nu ma mai lase sa imi iau cafea de la automatul scolii. A zis ca e mai simplu si mai ieftin sa imi puna ea o sticla de cafea de acasa. Daca imi spunea cineva acum o saptamana ca in 7 zile o sa ajung sa ma plimb cu sticla de cafea dupa mine, il faceam pachet si il bagam de unde a iesit. Cred ca m-am si jurat aici pe blog ca nu o sa ma atasez de cafea… si se pare ca e un juramant de care nu m-am putut tine, insa ma bucur ca nu am facut-o! Am ajuns sa inteleg ca bautul cafelei inseamna socializare, prilej de discutii, o activitate matinala inainte de ore si care iti ocupa pauzele, iar asta nu face decat sa se adauge la starea de bine pe care oricum o aveam in perioada asta.

Ca tot vorbeam de stari de bine, o sa merg pe speranta ca profa de romana nu imi citeste blogul si o sa indraznesc sa afirm ca ea vrea in secret sa imi strice starea de bine.  Adica astazi la ora, am studiat o poezie de-a lui Bacovia. Eu in general nu sunt fan al operelor lirice. De ce? Pentru ca inca nu am ajuns sa fiu indragostit pana peste cap de cineva ca sa ma pot regasii in anumite poezii, dar nici nu sunt firea trista si melancolica ca sa ma regasesc in altele. Asa ca pana cand nu o sa fiu super indragostit (si o sa ma stiu si iubit de cineva) nu o sa fiu fanul poeziilor. Totusi astazi am facut un efort sa rezolv prima cerinta pe baza textului lui Bacovia, si spre „ghinionul” meu, talentul meu innascut pentru literatura m-a facut sa dau un raspuns care doamnei profesoare i-a placut. Asa ca mi-a mai cerut inca unul, si inca unul si tot asa. Nu am nimic cu dansa, insa ea stie oare cat de greu e pentru mine care nu prea mult timp a iesit dintr-o stare de asta de cacat, sa ramana vesel si optimist (cum sunt eu de obicei) cand dansa imi cere sa ma pun in locul lui Bacovia cand a scris poezia „Decor”?

Asta e principalul motiv pentru care nu imi place lirica. Intr-o opera epica e mult mai simplu sa analizez evenimentele, personajele, trairile etc. dar la poezie…trebuie sa te pui in pielea eului liric si pana acum nu am gasit vreo piele care sa fie pe gustul si marimea mea.

Eu atat am avut de spus, e ora 00:00 daca ma culc in secunda asta, mai am 5:45 de minute de somn. Dar inainte de asta trebuie sa ma duc sa imi pun cafeaua pe dimineata. O noapte buna tuturor. Over & Out!

Inca de mic, bunicii si toti cei mai invarsta ca mine, au facut tot posibilul sa ma faca sa apreciez lumea in care m-am nascut. Sa ma bucur ca m-am nascut dupa caderea regimului comunist, sa ma bucur de libertate, sa ma bucur de fructe, de Mos Craciun, de desene animate straine n0n-stop si mai ales de paine. Tot timpul mi-au amintit ca pe vremea lor, painea se gasea greu si era pe cartela, in functie de cati membri avea familia. Niciodata nu am stiut cum arata o astfel de cartela, desi mi-ar fi placut. Oricum in mintea mea s-a intiparit ideea ca din moment ce era pe cartela, insemna ca aveai ratia asigurata.

Ei bine, peste 2 zile incepe scoala. Nimic nou, unele catastrofe sunt inevitabile. Problema de anul asta este ca s-a terminat boeria de pe clasele a IXa si a Xa atunci cand eram de dupa-masa. E drept, aveam motiv sa ma plang ca seara la 8 cand scapam de la liceu, trebuia sa fac raliu sa prind maxi-taxi-ul spre casa. Erau zile cand nu il prindeam si rabdam in frig pana imi amorteau si gandurile in cap ca sa vina altul. E drept, era mai greu, dar stiam ca ajung acasa, ma apucam de teme, puteam sta pana la 2-3 noaptea traz, iar dimineata puteam sa mai invat sau sa ma uit la televizor inainte sa plec. Uneori mi-am permis chiar sa fac nopti albe de dragul scolii…. (defapt pentru ca trebuia sa ma apuc si sa termin de citit Ion pana a doua zi, dar nu conteaza). Anul asta voi fi de dimineata, la ora 2 pentru mine va suna clopotelul de eliberare catre casa. Dar la ora 6 dimineata va suna telefonul de trezire. Defapt, daca stau sa ma gandesc, 6 e prea tarziu; eu trebuie sa plec cu masina de 6:20 sau 6:30, nu mai stiu sigur la cat e….ori mie imi ia 20 de minute numai sa ma spal pe fata sa ma trezesc si sa ma imbrac.

Constient de ce ma asteapta de luni incolo, saptamana asta am incercat sa ma trezesc mai devreme. Incet, incet, am mutat ora de trezire de la 13, la 8! Desigur va asteptati ca si ora de culcare, sa se fi schimbat: si aveti dreptate! In loc sa ma culc pe la 2-3 cum faceam cand ma trezeam la 1, acum ma culc la 4 dimineata sa ma trezesc pe la 8-9. Si asta se intampla de o saptamana incheiata. Deci va fi o adevarata provocare pentru mine primul semestru. Daca reusesc sa ma trezesc la timp, sa nu adorm cu periuta de dinti in gura, sa ma imbrac cu hainele care trebuie si cu sosete care se asorteaza, va trebuii sa rezist sa nu adorm pe maxi-taxi ca sa cobor unde trebuie, iar apoi sa nu adorm pe autobuz. Ar fi nasol ca atunci cand ma trezesc sa realizez ca 385-ul, a trecut de Piata Unirii, a trecut de Sf. Vineri si acuma e la Izvor pentru ca se intoarce. Deci va trebuii sa imi fac provizii serioase de Coca Cola. Ma gandesc chiar sa imi fac si eu un fel de cartela, cu ratia de cola necesara supravietuirii unei zi. Cred ca 1L ar trebuii sa imi ajunga.

Acestea fiind zise, doresc tuturor elevilor bafta in noul an, profesori indulgenti, teste usoare, teme putine, distractie multa, si din nou bafta!

Sa ne auzi cu bine in vacanta de Craciun 😉

Nu mai departe de saptamana trecuta ma laudam ca am gasit secretul zilelor perfecte si ca acesta este nedormitul noptilor de miercuri spre joi si statul la birou scriind despre Eminescu. Ei bine, soarta ma face sa repet aceasta reteta; de aceasta data fara sa vreau. Trebuie sa recuperez in seara asta tema care trebuia s-o fac pe marti si eu n-am facut-o pentru ca eram la Turda (sau pe tren, depinde care scuza e mai buna). Ei bine, in seara asta trebuie sa fac o sinteza a unor foi despre viata lui Eminescu, privita din toate unghiurile. Trebuie scrisa de mana si trebuie scrise foarte frumos, ceea ce pentru mine mereu a fost o problema. Am scris deja 4 pagini si fac o scurta pauza pentru a-mi lasa mana dreapta sa se odihneasca. E foarte obositor sa scrii frumos! Oricum incet-incet cred ca o sa incep sa il visez pe Eminescu, asta desigur cand o sa ajung sa pun capul pe perna.

Oricum o sa imi fur 5 minute din somn/tema pentru a face un scurt rezumat al altei nopti albe, cea de luni spre marti. Am pornit la ora 23:55 din Campia Turzii cu un accelerat (sau rapid, habar n-am) care ajungea  in Bucuresti la ora 9:23. Ciudat a fost ca de data asta era si mama cu mine, pana acum ea a fost de obicei cu mine la drumul dus, sau nu a fost deloc. Sincer, cred ca era mai bine daca nu venea nici de data asta, era un loc mai putin in compartiment. Am nimerit un compartiment foarte bine incalzit, excesiv chiar, in care mai erau doi tineri, care spurinzator, pareau civilizati si spalati. Un lucru tot mai rar in trenurile de noapte din Romania. Dar pentru ca ocupa si mama un loc in compartiment nu am putut face cumva sa ma intind pe 2 scaune ci a trebuit sa dorm in fund. Sau cel putin am incercat. Am citit cateva capitole din Stapanul Inelelor (pana mi-a venit somnul) si dupa aceea mi-am cautat o pozitie cat-de-cat comoda. Am facut un efort si am reusit sa imi pun picioarele pe scaunul din fata mea care era gol, si printr-o minune am reusit sa adorm. M-am trezit dupa circa 30 de minute cand am alunecat de pe ambele scaune (si cel din fata pe care imi tineam picioarele, si al meu, pe care imi rezemam ceafa) si am dat destul de zgomotos cu fundul de podeaua trenului. Bine ca nu am ajuns cu fundul pe traverse. M-am trezit si mama, care dupa cum am descoperit nu are absolut nicio problema in a dormii stand pe scaun, s-a oferit sa faca ce mi-a fost mie prea rusine sa ii cer. S-a dus pe scaunul liber din fata mea si mi-a lasat mie locul ei (care era langa al meu) sa ma intind linistit. In cele din urma pe la 4 dimineata am reusit sa adorm. Si somnul cel dulce a tinut pana la pa ora  8 si jumatate cand m-am trezit nici acum nu stiu de ce. Oricum… sunt surprins si de faptul ca am reusit sa adorm in pozitia aceea usor chircita pe care o aveam. Poate faptul ca aveam capul la cativa centimetri de picioarele unuia din tinerii aceea reprezinta o posibila solutie a misterului, nu stiu! In fine, cert este ca a trecut o noapte cu putine ore de somn, urmata de 6 ore de scoala, dupa aceea un somn bine-meritat de aproape 9 ore, in noapte de marti spre miercuri si in seara asta….o lipsa de somn, ca sa fie balanta echilobrata.

Cam atat imi permit sa povestesc, e timpul sa ma intorc la influenta lui Schopenhauer in opera lui Eminescu.