Posts Tagged ‘telefon’

A sosit din nou acea perioada in viata mea, cand de plictiseala probabil, am ajuns la concluzia ca incepe sa nu mai imi placa telefonul meu. Bine, la origini nu erau doar mofturi, telefonul meu chiar facea anumite figuri asa ca parea o decizie logica sa vreau sa il schimb. Doar ca intre timp am considerat ca ar fi mai ieftin sa il repar, si dupa cativa zeci de lei, aveam un telefon ca nou. Orice om normal si-ar fi vazut de viata lui in continuare. Eu insa, fiind un exemplar mai special (a se citii „zevzec”), odata ce mi-am setat creierul pe ideea ca o sa imi schimb telefonul, nu o mai pot schimba. Problema nu e neaparat ca vreau eu sa imi schimb telefonul de dragul modei, ci pentru ca odata ce am pus in functiune masinaria care selecteaza telefonul perfect pentru mine, e foarte greu sa o opresc si e aproape imposibil de oprit pana nu gaseste macar un canditat demn de titlul de „telefonul perfect”.

Dar ce face un telefon sa fie „perfect”? Aici cu siguranta nici n-ar trebui sa incerc sa raspund. E o zona mult prea subiectiva. Cu toate astea am sa incerc, cel putin pentru mine; poate asa imi aranjez si eu putin gandurile. Mentionez inca de la inceput ca sunt un mofturos, deciziile mele legate de telefoane rar sunt sustinute de o logica infailibila si am tendinta de a complica inutil lucrurile si a despica firul in patru cand nu trebuie.

Incepem cu aspectul: daca e ceva ce urasc (inafara de franceza si gaini) sunt telefoanele mari. Nu le urasc la modul „le-as extermina”, ci pur si simplu nu ma identific deloc cu ele. Imi place ideea unui telefon pe care sa il pot cuprinde usor cu o singura mana, un telefon ingust, nu prea inalt care sa semene oarecum cu telefoanele de odinioara: un „baton” simplu si robust care sa fie in cea mai mare parte ecran. Numai prin faptul ca imi doresc un telefon mic deja am redus destul de mult „pretendentii”.
Pot reduce si mai mult competitia zicand de performanta: imi doresc un telefon de care sa nu trebuiasca sa ma rog sa deschida aplicatiile, si pentru care sa nu trebuiasca sa stau sa ma gandesc de 2 ori daca aplicatia pe care vreau sa o descarc va functiona sau nu pe el. Vreau ca ecranul, desi „mic” sa aiba o rezolutie suficient de buna incat sa vad toate miciile detalii din unele jocuri sau scrisurile marunte care mai apar te-miri-pe-unde.
Daca e sa vorbim de camera foto, stiu un lucru clar: minim 8Mp! Asta e o pasarica de-a mea, daca telefonul actual are o camera de 8, urmatorul nu vreau sa fie mai prejos. Si oricum 8Mp mi se pare rezolutia ideala pt un aparat foto pt telefon. Pe parte de soft nu prea ma intereseaza ce sistem de operare are, atata timp cat pot primii intr-un timp relativ scurt (2-3 saptamani) ultima versiune. Nu imi place sa stau eu sa imi bag mainile prin soft sa descarc alte variante mai mult sau mai putin oficiale (nu stiu de ce, am zis ca sunt mofturos!). Si recunosc, imi place sa ma folosesc de serviciile Google mult in viata de zi cu zi. Asta si poate pentru ca intalnesc Google din ce in ce mai mult oriunde in online.

Deci recapitulam: Vreau ceva mic, performant, cu specificatii de top, ecran clar, camera buna, acces la lumea Google, si update-uri promte.

Dar sunt dispus sa fac si sacrificii:
nu imi pasa de durata bateriei (pot avea grija sa am o priza prin apropiere)
nu vreau neaparat baterie care sa se scoata (o gasesc utila, dar daca nu exista, nu imi pasa)
nu vreau slot pentru card de memorie (traiesc de aproape 2 ani bine-merci cu 16Gb pe telefon)
definesc „ecran mic” ca ceva pana in 4,7″

Si acum vine partea idioata: ce e mic si cu update-uri la timp si ieftin, n-are camera buna si nici n-are google. Ce e mic si absolut frumos, e prea scump. Ce are Google si e frumos nu e mic si tot asa. Poate imi complic prea mult existenta si vreau sa fac din rahat bici si sa mai si pocneasca dar sunt optimist ca pana la urma voi gasi ceva si pentru mine. Pentru ca in fond cred ca asta caut: un telefon care sa ma reprezinte cel mai bine pe mine si cu care sa ma simt comfortabil atat in buzunar cat si cu el la ureche sau in maini. Si prin asta vreau sa spun ca daca maine vine cineva cu un telefon care area absolut TOT ce am scris eu aici ca vreau, s-ar putea sa nu il accept din alte motive dubioase ce o sa le descopar abia atunci.

Asa ca uite intrebarea zilei: Cum ar arata sau ce ar avea telefonul ideal pentru tine?

In viata sunt cateva chestii pe care trebuie sa le accepti; a nu te pricepe la numere este unul dintre ele. Imi place matematica (oarecum) si imi place cand imi ies adunari, scaderi sau inmultiri complicate in minte (rar ma ajuta la ceva, dar sentimentul e placut), dar nu ma descurc cand vine vorba s-o aplic in viata reala.

Spuneam intr-un post anterior ca imi doresc sa-mi cumpar un nou telefon: ei bine, ieri pe 19 Decembrie mi-am satisfacut aceasta pofta. Problema este ca m-am bazat pe aptitudinile mele de matematician si prevestitor ca sa rezolv treaba in loc sa fac ca tot omu normal si sa apelez la un specialist. Stiam exact ce telefon vreau, stiam exact cu ce se mananca, stiam exact care ii sunt limetele si punctele forte; in schimb nu-i stiam pretul. Am vrut initial sa fac pe omul normal asa ca m-am dus la un magazin Vodafone sa cer niste detalii. Astept 15 minute la coada, ma primeste o individa, ii spun ca vreau sa-mi prelungesc abonamentul si as vrea sa-mi spuna pretul telefonului dorit.
„Abonamentul e pe numele tau?”
„Nu, e pe firma”
„Esti administratorul firmei? Daca nu, iti trebuie imputernicire”Degeaba am incercat eu sa-i explica ca sunt baiatul patronului, unicul mostenitor al firmei pe cand s-o pensiona tata, m-a trimis acasa. Ajung acasa, fac rost de imputernicire, o stampilez, o semnez, ma duc a doua zi din nou la magazin. Alte 15 minute la coada, alt individ la calculator „Poate am noroc” mi-am zis. Incep sa-mi zic poezeia, tasteaza tipul ceva „Mda, imi pare rau dar eu nu va pot ajuta, eu ma pot acupa doar de persoane fizice. Colegul de la persoane juridice lipseste acum dar vine in 2 zile”
„Sa mori tu ca nu poti sa ma ajuti cu un pret”  nu, nu i-am spus asta, dar am gandit-o. Ajung acasa, mai stau pe net o zi uitandu-ma la review-uri ale telefonului respectiv, imi vine si-o idee: am sunat la magazinul Vodafone sa vad daca nu pot afla telefonic ce ma intereseaza. Sun vorbesc, explic… „Ne pare rau dar nu avem telefonul dorit de dvs la noi in magazin”. Asta a echivalat cu doua palme dar macar n-a trebuit sa ma deplasez pana la magazin sa le incasez.

Satul de atata asteptat, plimbat, si pierdut vremea, am pus mana pe telefon si am luat la rand toate magazinele Vodafone, pana am gasit vreo 3 care aveau telefonul pe stoc. Primul, cel mai aproape de liceul meu, mai avea doar unul pe stoc, adica cel din vitrina si mare mi-a fost bucuria cand am intrat in magazin si l-am vazut acolo. „Bun, azi rezolvam ceva!”. Stau 5 minute, se elibereaza o domnisoara draguta si aratoasa, ma primeste la calculator, imi accepta imputernicirea, se ocupa de persoane juridice, eram pe drumul cel bun. Logic ca nu plecasem de acasa fara o socoteala in prealabil, adica daca telefonul costa X euro la abonament nou pe 2 ani, la o prelungire de abonament tot pentru 2 ani, cu puncte de loialitate si toate cele, n-o sa coste tot X, dar nici mai mult de 22,5X n-ar trebui sa fie. Ei da, dar socoteala de acasa nu se….cu cea din targ. Totusi calculele mele au fost bune, doar ca am uitat sa iau in calcul rata inflatie si taxa de sfarsitul lumii. Deci dupa ce inmultim la toate astea Pi (pentru ca trebuie) si impartim totul la radical din beta-caroten, mi-a dat o valoare finala de 3,4 X. Cred ca mi s-au bulbucat ochii. Dar pentru ca tot vorbeam de cheltuiei inutile in perioada sarbatorilor, va dati seama ca am plecat de acolo cu telefonul in buzunar.  De ce? Si de ciuda am vrut sa-l fac pe urmatorul care voia telefonul asta sa sufere cand o sa auda „ne pare rau dar tocmai l-am vandut pe ultimul”.

Acum poate veni Craciunul. Si o sa vina! Voua va doresc sarbatori fericite, multa bucurie, liniste in casa, bani, cadouri sanatate si tot ce va doriti! Eu plec intr-o misiune de purificare si intarire a sufletului si caracterului, o calatorie initiatica in care imi voi infrunta cel mai crunt si mai urat adversar: ati ghicit, anul asta plec la Paris 🙂

Azi 15.09.2010 este ziua mea. Da, stiu ca e ciudat, dar eu m-am nascut chiar de ziua mea! Nu va zic tot imi doresc de ziua mea, pentru ca sunt multe chestii, printre ele imi doresc sa imi pice o bruneta buna in brate, sa fie ocupate palatele Cotroce ni si Victoria de teroristi (si sa isi si faca treaba!), imi doresc sa gasesc o valiza plina de bani (pe care sa scrie „MITA”), sa iau un 10 la mate, pe ochi frumosi, dar cel mai mult imi doresc sa fiu SUNAT  de ziua mea, mai mult decat sa primesc mesaje de pet sau SMS-uri. Pot vorbii asa ca va astept sa ma sunati. Totusi din motive strict personale nu o sa imi public numarul de telefon pe blog. Sunt convins ca daca il doriti, o sa il aflati 😉

V-am pupat si astept ca si voi sa faceti la fel cu mine 🙂

… sau mai bine nu. 🙂

Revin dupa o pauza un pic mai lunga ca de obicei si zic asta nu pentru ca a durat multe zile, ci pentru ca nu am facut nimic in zilele astea cat nu am postat.
Ieri dupa cum bine stiti (sau daca nu stiti, nu ati pierdut nimic) a fost ziua Frantei (in urma mai multor observatii am decis totusi sa scriu Franta cu „F” mare). Eu postez astazi pentru ca ieri am facut un protest la adresa Frantei si am decis sa nu postez nimic pe blog. Va dati seama, ce jignire pentru poporul francez; cel mai citit si urmarit blog din lume nu posteaza de ziua lor nationala. Ce mai drama! Oricum sa nu credeti ca m-am prostit si scriu un articol despre franta Franta, nu eu, dar scriu pentru ca ieri a fost o sarbatoare mult mai mare si mult mai importanta decat ziua Frantei: Ziua Mamei Mele. Lucrurile ar fi fost mult mai simple daca eram toata familia impreuna, ca in alti ani. Anul asta nu. Mama e la bucuresti pentru ca bunicu (care defapt imi e stra-unchi) a paralizat la scurt timp dupe ce si-a rupt tata mana, iar eu sunt la Turda pentru ca si-a rupt tata mana. Ar fi fost mai simplu sa ii zic „La multi ani” daca eram impreuna. La telefon niciodata nu mi-a placut sa fac urari. E mai simplu prin e-mail, SMS, MMS, Messenger, forum, blog, face2face, decat la telefon. La telefon ii spui acelasi text pe care i-l spui oricarei alte rude, acelsi text pe care de multe ori nu il crezi, si mai trebuie sa o spui si pe un ton convingator. Fata in fata e mai usor ca macar vezi ca se bucura, dar la telefon si tu (cel care ii urezi) si el/ea (cel/cea care primeste urarile) stie ca nu sunt adevarate.

In fine, sarind peste problema mea cu uratul, am o intrebare: Ce cadou sa ii iau mamei???

Ultima data cand am inceput un titlu cu „Tintuit la pat” a fost prin iunie anul trecut si se intampla dupa o operatie la degetul de la picior. Acum nu am fost operat la deget, ci am fost operat la doua degete. Mai exact la ambele degete mari de la picioare. M-am operat la spitalul Marie Curie din Bucuresti. Sper ca am scris bine denumirea spitalului dar ma indoiesc de acest lucru. Oricum ieri am fost la spital, avand deja o programare pt operatie. Nu o sa intru in detaliu ca sa nu provoc greata cuiva. Dar a fost foarte bine. Am fost anesteziat cu gaz, m-am trezit destul de repede si am avut o gura cat o sura, in sensul ca am vorbit intr-una. Acuma sunt acasa cu ambele degete bandajate, stau in pat, ma uit la TV si ma gandesc cu groaza ce o sa ma astepte cand ma intorc la scoala.
Ideea e ca o sa lipsesc toata saptamana asta si o parte din cealalta. Ouch…
Si s-a mai intamplat o chestie interesanta saptamana trecuta. Cei de la Vodafone au telefonul S5600 la promotie. Doar 60 de euro. Tata avea puncte de fidelitate in valoare de 30 de euro, iar mie mai imi trebuiau 30 de euro. Bani pe care eu normal ca nu ii aveam. Si cine imi sare in ajutor?
Ma trezesc cu o cheta pentru mine pe ClubSeat. Mai exact o cheta ca sa imi pot lua „de Mos Craciun” acest telefon. In mai putin de 6 ore s-au strans toti cei 30 de euro, iar ieri, dupa operatie l-am trimis pe tata sa se duca sa ridice telefonul de la magazin. Si asa s-a si intamplat. Acuma sunt posesorul unui foarte frumos Samsung S5600v. Pe semne viata nu e chiar atat de rea. Defapt eu nu o vad ca fiind tot timpul negativa dar de fiecare data cand scriu pe blog ma apuca dorinta de a scrie ceva artistic si atunci ma complic inutil. Oricum, va doresc o seara frumoasa 🙂