Posts Tagged ‘teme’

Nu, nu m-am tampit (de tot), stiu ca dupa 13, vine 14 dar si eu am facut o zi de pauza in care n-am mai zis nimic. De ce? Pai am racit. Nu prea tare, doar un nas care e spart si curge intr-una, niste ochi care ieri nu vroiau nicicum sa stea deschisi, si o lipsa acuta de chef provocata de oboseala adusa de raceala.

Astazi ma simt ceva mai bine si cred ca ar trebui sa fac un rezumat al ambelor zile. Pai luni, e luni. Se zice ca nici iarba nu creste luni si cam au dreptate. Ieri a fost o zi friguroasa, gri, cu ceata, nimic placut in orice caz. Am stat ieri cu frica-n san ca poate ma asculta la franceza. N-a fost sa fie, profa decizand sa trecem la gramatica. Dupa ce am reluat acordul participiului, am fost bucuros ca ora s-a terminat si am plecat acasa unde mi-am invatat la bio si franceza dupa care m-am culcat. Defapt am adormit pe la 11:30, dar tot am fost mai matinal ca de obicei.

Astazi e marti, si datorita unui consiliu, am avut toate orele scurtate. Ferice de mine; ma gandeam ca o sa am mai putin de suportat la ora de franceza. Aceasta a trecut surpinzator de repede, insa a inceput cu 7 (sau 8?) cuvinte care le urasc: „Quel-que nous avons prepares pour aujourd’hui….Voinea” Nu stiu daca asa se scrie, si oricum mi-am incalcat pe inima scriind o fraza in franceza la mine pe blog. Pentru cei care asemenea mie au o repulsie fata de aceasta limba, traducerea aproximativa este ca profa m-a ascultat pe mine din lectia de zi. Toate bune, ca tema mi-o facusem, insa cand m-a scos la tabla am avut o surpriza: In loc sa imi dea o propozitie ca in carte, ea mi-a dictam o propozitie, in care aveam ambele verbe la infinitiv, cerandu-mi apoi sa pun verbele din paranteza la Perfectul Compus si Mai Mult Ca Perfectul (le-am scris cu manjuscule pt a le putea prescurta ulterior). La PC m-am descurcat binisor, ca macar atat sa fii invatat si eu in 6 ani de cand fac franceza. M-am incurcat putin la faptul ca era verb reflexiv, dar dupa ce m-am dumirit am nimerit si terminatia si participiul. La partea cu MMCP, ma uitam la fel cum se uita si pisica mea la o coaja uscata de paine.

Atunci am decis sa imi scot din minte gramatica franceza si sa o inlocuiesc cu logica inginereasca: stiam ca am nevoie de un participiu (caci lectia era „Acordul Participiului”) si deci stiam ca am nevoie sa il conjug pe Avoir la ceva… cum singurul timp francez pe care il stiu perfect e Imperfectul, asta am si aplicat. Macar daca era sa scriu o prostie atunci sa o scriu corect! Surprinzator, a fost totul corect si eu m-am intors in banca cu un 9 rotofei in catalog. Goal reached, lazy mode on! Acum nici ca mai am alte griji la franceza vreo 2 saptamani. Ceea ce e mai mult decat destul pentru mine. Pe ziua de azi nu mi-a mai ramas decat sa scriu niste propozitii in engleza (cica tema) si sa imi fac tema la romana. Si daca maine e miercuri, inseamna ca deja o luam usor la vale catre week-end.

Anunțuri

A aparut si editia de gazeta numarul 10! Defapt cred ca iar delirez. Ma cred redactor/scriitor la gazeta desi am refuzat de mai multe ori postu asta in viata reala. Ideea e ca deja sunt 10 zile de cand postez zilnic pe blog toate idioteniile de peste zi.
In seara asta parca ma simt mai obosit ca de obicei. Cam am si de ce: azi noapte am stat treaz pana la 1:30 ca sa corectez lucrari de biologie la generala (din alea care nu se trec) si sa fac tabele si rapoarte despre ele, toate astea impreuna cu mama. La 1:30 am terminat, la 1:40 eram spalat, schimbat si bagat in pat. Patru ore mai tarziu, alarma de la telefon ma trezea cu brutalitate. Surprinzator e totusi faptul ca m-a trezit; la fel de surprinzator cum e faptul ca m-am dat jos din pat, m-am spalat pe fata, m-am imbracat de scoala si la 6:15 eram pe maxi-taxi.

La 7:20 eram la liceu si imi faceam siesta obisnuita. M-am invatat ca de la 7:20 cand ajung eu, pana pe la 7:40 cand apare urmatorul suflet in clasa sa trag un pui de somn strajnic. Din pacate nu prea am ce sa fac, dar daca iau maxi-taxi-ul de la 6:30 ajung pe la 8 si ceva, ca acela ocoleste tot satu si opreste in poarta la tot taranu. In fine, ideea e ca dupa ce am terminat jumatatea de litru de cafea pana la ora 9, am fost relativ fresh restul zilei. Adica eram constient si chair activ la unele ore, cu mersul la baie am avut o problema, pe principiul ca daca introduci un volum mare de lichid intr-un timp scurt, acesta va dorii sa iasa din organism mai devreme. Sunt sigur ca daca ma strofoc nitel pot scoate si o ecuatie matematica din ce am zis acum, dar sunt cam satul de mate pe ziua de azi.

Pe drumul spre casa, eu eram ca un extraterestru pentru cei din maxi-taxi. Se pare ca stimabilii mei co-tarani, nu au mai vazut un elev eminent de liceu care isi face tema la fizica in timpul mersului. Dupa multa bataie de cap, multe calcule taiate, multe formule cu sinus si cosinus, toate esuate lamentabil, am ajuns la o forma a ecuatiei suficient de buna incat sa ma prezint maine la doamna diriginta sa ii cer un sfat.

Acum pentru prima data de cand a inceput liceul cand mi-ar placea sa ma duc la culcare. Ce ma impiedica? Faptul ca in seara asta trebuie sa soseasca tata de la Turda. In mod normal n-ar fi chiar asa mare lucru, dar cum n-a mai fost pe aici de 3 saptamani, si cum nu o sa stea decat pana duminica la pranz, vreau sa profit de ocazie sa mai stau o tara de vorba cu el, cat dorm si bunicii si nu incearca sa ma convinga sa nu il mai tin de vorba ca are de lucru. Asta e un lucru care mi se pare idiot: vin bunicii in vizita pe LA MINE pe acasa ca sa culeaga via, vine tata LA EL acasa (caci teoretic si el sta aici)  iar eu sa nu vorbesc cu el prea mult cat e pe aici ca sa isi poata face treaba ca sa plece linsitit. Adica ce? El vine aici doar ca sa faca treaba pe langa casa si sa plece, iar eu sa nu vorbesc cu el ca sa il menajez…Cand o sa fiu mare, amintiti-mi sa nu imbatranesc!

Cred ca viata asta de bufnita in care ora de culcare e la mai putin de 6 ore distanta de ora de trezire incepe sa ma afecteze. Saptamana asta nu a inceput prea grozav, norocul meu disparand parca odata cu manualul de franceza, apoi ieri eram gata sa sustin ca a fost o zi reusita. Pana azi dimineata cand am descoperit ca hanoracul meu (pe care dupa ce ajung la liceu il bag in ghiozdan) nu era acolo! Automat am inceput sa il caut prin camera desi stiam ca nu il scosesem din ghiozdan. Convins ca e inca un articol pierdut pe saptamana asta, am plecat spre liceu, ajungand cu un moral destul de scazut, insa nu aveam de gand sa las asta sa se vada. Pana una alta, in al doisprezecelea ceas, mi-am gasit hanoracul la femeile de servici, cale pe care vreau sa le multumesc bobocilor care stau la noi in clasa, ca nu mi l-au luat ca sa-l vanda in tramvai pentru o shaorma.

Ajuns acasa, m-am apucat sa imi trec o gramada de formule mai mult sau mai putin incurcate pe o fisa, pentru a le retine ceva mai usor, caci maine diriga’ ne-a zis ca ne asculta, iar cine nu le stie zboara. De mic mi-a placut melodia aceea cu „I belive I can flyyyyy, I belive I can touch the sky…”  dar nu vreau ca doamna diriginta sa imi transforme convingerea in certitudine. Dupa care m-am apucat de tema la chimie: 3 pagini. Acuma, eu sunt la profil real, specializarea Stiintele-Naturii, deci e normal ca accentul sa pice pe Fizica, Chimie, Bio. Fizica desi nu e materia la care excelez cel mai bine, imi place, e logica si o sa imi manance zilele si in facultate (daca ajung pana acolo, caci mai intai am bacu’); biologia e o materie pe care o invat (de nevoie), care nu imi place la nebunie, cu toate ca dorm sub acelasi acoperis cu un profesor de biologie; chimia insa nu prea mi-a mai palcut de cand am inceput clasa a 8a. Oricum asta e alta poveste, chimia de la inceputul acestui an imi place pana acum, poate si pentru ca am mai inteles cate ceva, insa presimt ca nu e un sentiment de durata. Oricum, tema nu a fost prea grea (asta in cazul in care am facut eu ce trebuia sa fac), dar ideea in sine… 3 pagini de formule si reactii…. n-am mai scris 3 pagini la o tema, de pe clasa a Xa, cand faceam nopti albe si semi-albe cu temele la romana.

O sa par un tocilar fara viata, insa mi-e dor de temele acelea kilometrice la romana, in care rezumam viata lui Eminescu si din cauza carora stateam la birou pana la 4 dimineata, iar cand ma duceam la culcare, biroul meu era tapetat cu ambalaje de bomboane SUGUS si alte marci mai putin cunoscute, iar langa birou, stateau cazute una sau 2 sticle de Cola. Plus vreo 2 pixuri cu gel, din care unul era terminat. Oricum, imi e dor de ele pentru ca imi dadeau un motiv serios sa stau treaz noaptea, iar asta e un lucru care ma ingrijoareaza oarecum. La mine cea mai mare problema cu dormitul nu e ca nu pot sa dorm, e mai mult ca nu vreau. Adica daca ma uit la ora asta, sau la ora 10, sau la 11 spre pat, ceva din adancul sufletului meu zice „Bah esti nebun??? De ce!?” Iar atunci creierul meu incearca sa emita un raspuns logic cu motivele si argumentele conform carora ar trebuii sa ma culc, dar raspunsul niciodata nu ajunge la destinatar. Se pare ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi o pasare de noapte, chiar daca asta inseamna sa sufar ziua de cearcane.

Motivul gasit de mine in seara asta ca sa stau treaz, este sa o ajut pe mama cu corectatul sutelor de teste initiale ale caror nota nu se trec. Treaba mea va fi sa ma ocup de partea grila, care si o maimuta o poate face (deci sper sa nu fie foarte greu pentru mine). Din start spun ca fac asta si fortat de imprejurari, caci o vad pe mama ca mai are putin si crapa de oboseala. Daca ea crapa, nu mai are cine sa imi faca sandvici-urile, deci vine apocalipsa.

Ca tot vorbeam de combinatii apocaliptice, astazi mi-am dat seama ca am dieta mea tocmai a luat o intorsatura spre rau. Cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau iama in sticla de 2 litri de Cola, din care am baut cam jumatate. Iar pe parcursul serii, in timp ce scriam si invatam la fizica si chimie, am baut si cealalta jumatate aproape. Acuma, scriind acest articol am realizat ca practic eu astazi mi-am baut aproape in intregime jumatatea de litru de cafea, iar apoi am baut inca un litru si ceva de Cola. Deci teoretic, acum prin venele mele circula un lichid ce cred ca se cheama cafeina, in locul sangelui. Presimt ca daca fac asta, pe termen lung, nervii, ficatul si mintea mea o sa ajunga tocanita de legume. Dar in seara asta nu mai am ce face, decat sa imi consum energia cu testele puradeilor de la generala, iar dupa aceea cu facerea tabelelor si situatiilor bazate pe acele teste, pentru cei din minister.

Acum inteleg de ce nimeni nu-l iubeste pe Funeriu…

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!

Nu mai departe de saptamana trecuta ma laudam ca am gasit secretul zilelor perfecte si ca acesta este nedormitul noptilor de miercuri spre joi si statul la birou scriind despre Eminescu. Ei bine, soarta ma face sa repet aceasta reteta; de aceasta data fara sa vreau. Trebuie sa recuperez in seara asta tema care trebuia s-o fac pe marti si eu n-am facut-o pentru ca eram la Turda (sau pe tren, depinde care scuza e mai buna). Ei bine, in seara asta trebuie sa fac o sinteza a unor foi despre viata lui Eminescu, privita din toate unghiurile. Trebuie scrisa de mana si trebuie scrise foarte frumos, ceea ce pentru mine mereu a fost o problema. Am scris deja 4 pagini si fac o scurta pauza pentru a-mi lasa mana dreapta sa se odihneasca. E foarte obositor sa scrii frumos! Oricum incet-incet cred ca o sa incep sa il visez pe Eminescu, asta desigur cand o sa ajung sa pun capul pe perna.

Oricum o sa imi fur 5 minute din somn/tema pentru a face un scurt rezumat al altei nopti albe, cea de luni spre marti. Am pornit la ora 23:55 din Campia Turzii cu un accelerat (sau rapid, habar n-am) care ajungea  in Bucuresti la ora 9:23. Ciudat a fost ca de data asta era si mama cu mine, pana acum ea a fost de obicei cu mine la drumul dus, sau nu a fost deloc. Sincer, cred ca era mai bine daca nu venea nici de data asta, era un loc mai putin in compartiment. Am nimerit un compartiment foarte bine incalzit, excesiv chiar, in care mai erau doi tineri, care spurinzator, pareau civilizati si spalati. Un lucru tot mai rar in trenurile de noapte din Romania. Dar pentru ca ocupa si mama un loc in compartiment nu am putut face cumva sa ma intind pe 2 scaune ci a trebuit sa dorm in fund. Sau cel putin am incercat. Am citit cateva capitole din Stapanul Inelelor (pana mi-a venit somnul) si dupa aceea mi-am cautat o pozitie cat-de-cat comoda. Am facut un efort si am reusit sa imi pun picioarele pe scaunul din fata mea care era gol, si printr-o minune am reusit sa adorm. M-am trezit dupa circa 30 de minute cand am alunecat de pe ambele scaune (si cel din fata pe care imi tineam picioarele, si al meu, pe care imi rezemam ceafa) si am dat destul de zgomotos cu fundul de podeaua trenului. Bine ca nu am ajuns cu fundul pe traverse. M-am trezit si mama, care dupa cum am descoperit nu are absolut nicio problema in a dormii stand pe scaun, s-a oferit sa faca ce mi-a fost mie prea rusine sa ii cer. S-a dus pe scaunul liber din fata mea si mi-a lasat mie locul ei (care era langa al meu) sa ma intind linistit. In cele din urma pe la 4 dimineata am reusit sa adorm. Si somnul cel dulce a tinut pana la pa ora  8 si jumatate cand m-am trezit nici acum nu stiu de ce. Oricum… sunt surprins si de faptul ca am reusit sa adorm in pozitia aceea usor chircita pe care o aveam. Poate faptul ca aveam capul la cativa centimetri de picioarele unuia din tinerii aceea reprezinta o posibila solutie a misterului, nu stiu! In fine, cert este ca a trecut o noapte cu putine ore de somn, urmata de 6 ore de scoala, dupa aceea un somn bine-meritat de aproape 9 ore, in noapte de marti spre miercuri si in seara asta….o lipsa de somn, ca sa fie balanta echilobrata.

Cam atat imi permit sa povestesc, e timpul sa ma intorc la influenta lui Schopenhauer in opera lui Eminescu.