Posts Tagged ‘tren’

Nu mai departe de saptamana trecuta ma laudam ca am gasit secretul zilelor perfecte si ca acesta este nedormitul noptilor de miercuri spre joi si statul la birou scriind despre Eminescu. Ei bine, soarta ma face sa repet aceasta reteta; de aceasta data fara sa vreau. Trebuie sa recuperez in seara asta tema care trebuia s-o fac pe marti si eu n-am facut-o pentru ca eram la Turda (sau pe tren, depinde care scuza e mai buna). Ei bine, in seara asta trebuie sa fac o sinteza a unor foi despre viata lui Eminescu, privita din toate unghiurile. Trebuie scrisa de mana si trebuie scrise foarte frumos, ceea ce pentru mine mereu a fost o problema. Am scris deja 4 pagini si fac o scurta pauza pentru a-mi lasa mana dreapta sa se odihneasca. E foarte obositor sa scrii frumos! Oricum incet-incet cred ca o sa incep sa il visez pe Eminescu, asta desigur cand o sa ajung sa pun capul pe perna.

Oricum o sa imi fur 5 minute din somn/tema pentru a face un scurt rezumat al altei nopti albe, cea de luni spre marti. Am pornit la ora 23:55 din Campia Turzii cu un accelerat (sau rapid, habar n-am) care ajungea  in Bucuresti la ora 9:23. Ciudat a fost ca de data asta era si mama cu mine, pana acum ea a fost de obicei cu mine la drumul dus, sau nu a fost deloc. Sincer, cred ca era mai bine daca nu venea nici de data asta, era un loc mai putin in compartiment. Am nimerit un compartiment foarte bine incalzit, excesiv chiar, in care mai erau doi tineri, care spurinzator, pareau civilizati si spalati. Un lucru tot mai rar in trenurile de noapte din Romania. Dar pentru ca ocupa si mama un loc in compartiment nu am putut face cumva sa ma intind pe 2 scaune ci a trebuit sa dorm in fund. Sau cel putin am incercat. Am citit cateva capitole din Stapanul Inelelor (pana mi-a venit somnul) si dupa aceea mi-am cautat o pozitie cat-de-cat comoda. Am facut un efort si am reusit sa imi pun picioarele pe scaunul din fata mea care era gol, si printr-o minune am reusit sa adorm. M-am trezit dupa circa 30 de minute cand am alunecat de pe ambele scaune (si cel din fata pe care imi tineam picioarele, si al meu, pe care imi rezemam ceafa) si am dat destul de zgomotos cu fundul de podeaua trenului. Bine ca nu am ajuns cu fundul pe traverse. M-am trezit si mama, care dupa cum am descoperit nu are absolut nicio problema in a dormii stand pe scaun, s-a oferit sa faca ce mi-a fost mie prea rusine sa ii cer. S-a dus pe scaunul liber din fata mea si mi-a lasat mie locul ei (care era langa al meu) sa ma intind linistit. In cele din urma pe la 4 dimineata am reusit sa adorm. Si somnul cel dulce a tinut pana la pa ora  8 si jumatate cand m-am trezit nici acum nu stiu de ce. Oricum… sunt surprins si de faptul ca am reusit sa adorm in pozitia aceea usor chircita pe care o aveam. Poate faptul ca aveam capul la cativa centimetri de picioarele unuia din tinerii aceea reprezinta o posibila solutie a misterului, nu stiu! In fine, cert este ca a trecut o noapte cu putine ore de somn, urmata de 6 ore de scoala, dupa aceea un somn bine-meritat de aproape 9 ore, in noapte de marti spre miercuri si in seara asta….o lipsa de somn, ca sa fie balanta echilobrata.

Cam atat imi permit sa povestesc, e timpul sa ma intorc la influenta lui Schopenhauer in opera lui Eminescu.

Anunțuri

In timp ce stateam la cafeneaua de pe ClubSeat am citit o chestie foarte interesanta. Se pare ca trecutul cailor ferate nu este atat de clar precum crede toata lumea si ca acestea ascund un mare secret:

Ecartamentul standard al cailor ferate din Statele Unite este de 143.5 cm.
Este un numar foarte ciudat.
De ce se foloseste acest ecartament? Pentru ca asa se construiau in
Anglia, si primele cai ferate din SUA au fost facute de englezi expatriati.

De ce construiau englezii asa? Pentru ca primele cai ferate au fost facute
de oamenii care construisera tramvaiele premergatoare trenului si acesta
era ecartamenul folosit de ei.

De ce il foloseau? Atunci cind au inceput sa faca tramvaiele au folosit
aceleasi scule si sabloane pe care le foloseau pentru a construi trasuri

iar acestea aveau aceasta spatiere a rotilor.

De ce trasurile aveau nevoie de aceasta distanta intre roti? Ei bine, daca
ar fi incercat sa foloseasca orice alta spatiere, rotile s-ar fi rupt in
cele din urma pe vreunul din vechile drumuri din Anglia, pentru ca aceasta
era departarea dintre santurile sapate de alte roti de-a lungul timpului.

Cine construise aceste drumuri? Primele drumuri ce acopereau mari distante
in Europa (si in Anglia) au fost construite de Roma Imperiala, pentru
legiunile ei. Multe drumuri au fost folosite de atunci pina in ziua de azi.
Iar carele de lupta romane au sapat primele santuri in ele, iar dupa aceea
toata lumea si-a potrivit rotile dupa ele, ca sa nu riste sa si le strice.
De vreme ce carele de lupta erau facute de romani (sau la comanda lor)
erau toate la fel in privinta standardelor. Ecartamentul cailor ferate din
Statele Unite de 143.5 cm deriva din specificatiile originale pentru carele
de lupta romane.

Birocratia este nemuritoare. Astfel ca, daca vreodata va intilniti cu cine
stie ce specificatii stranii si va intrebati „de unde curu’ calului le-au
scos astia?” este perfect posibil sa fie o intrebare corecta, pentru ca, de
exemplu, carele de lupta romane erau facute astfel incit latimea lor sa fie
cit fundurile celor doi cai. Astfel am gasit raspunsul la intrebarea de la
care am pornit initial.

Si acum partea interesanta. Cind privim naveta spatiala pe platforma ei de
lansare, vedem doua rachete auxiliare atasate de rezervorul principal de
combustibil. Acestea sunt „Solid Rocket Boosters” – SRB.
SRB-urile sunt facute de Thiokol la fabrica din Utah. Inginerii care au
proiectat SRB-urile ar fi vrut sa le faca mai mari in diametru, dar ele
trebuiau transportate cu trenul de la fabrica pina la locul de lansare.
Calea ferata trece printr-un tunel in munti. SRB-urile trebuiau sa incapa
in tunel. Tunelul este facut pe masura caii ferate, care este la rindul ei
cam cit dosurile a doi cai.
Astfel ca, una din trasaturile esentiale a propulsiei celui mai puternic
mijloc de transport din ziua de azi a fost determinata acum mai mult de
doua mii de ani, de latimea unui dos de cal.

Nu-i asa ca acum va vine sa masurati curu’ unui cal?

Ei bine nu am scris de mai bine de o saptamana, dar scriu acum. Din pacate nu scriu “in direct” asa cum fac de obicei, ci, ceea ce cititi voi acum au fost scrise in data de 20.08.2010 la ora 00:45 de pe … tren. Dragostea mea vesnica, lucrul de care nu ma pot despartii in viata, trenul! Ce inventive minunata, o adevarata minune ce marcheaza apogeul inginerii si mecanicii moderne. Inventia care a revolutionalizat modul in care ne deplasam, obiectul pe care acum il luam acum ca un privilegiu, asa cum spuneam, o minunatie. Vorbesc bineinteles despre motorul cu combustie interna care se gaseste pe BMW M3, Mercedes C Klasse AMG, Seal Leon Cupra/FR, Hyundai Accent, BMW M5 Hurricane by G-Sport, Mazda RX8 si Monopostul de F1 a lui Michael Schumacher. Daca ma intrebati pe mine (si chiar va pasa de parerea mea) trenul e doar un carnat sub dezvoltat in Romania. Daca soseste mai devreme in statie crezi ca nu e Acela trenul tau, nu te sui in el si il pierzi, merge pe sine deci nu poate vira, nu merge cu mai mult de 100km/h, niciodata nu sti exact unde esti penrtu ca tot ce vezi e camp, si toate campurile sunt la fel, nu face depasiri, nu are serpentine unde forta G sa te lipeasca de marginea scaunului, nu face sprinturi in rampa cu motorul la minim 4500 rpm. Nici macar nu are motor cu combustie interna! Are un motor electric. Nu iti delecteaza urecea cu sunetul evacuarii, nu ii scartie rotile cand demarezi, nu ii derapeaza spatele in curbe (drift)  nu face nimic interesant. E doar o rama care se taraste pe un traseu stiut pe dinafara si delimitat de sine metalice. It’s useless!

Revenit la chestii mai serioase, poate ati observant ca in acest articol am scris destul de mult despre motorul cu combustie interna si senzatiile care ti le ofera o masina. Poate acest lucru se datoreaza faptului ca sambata 14.08.2010 am fost impreuna cu cei din ClubSeat, in coloana spre Transfagarasan. Am postat despre asta. Drumul a fost superb. In Brasov am fost un pic bezmetici la modul ca ne-am ratacit unii de altii, dar dup ace am iesit ddin Brasov ne-am reintalnit. Eu am incercat sa fiu un bun cetatean asa ca am trimis un SMS la Europa FM sa ii anunt pe conationalii mei ca iesirea din Brasov e ingreunata de 40 de Seat-uri. Nu stiu daca mesajul a fost difuzat.  Eu am mers intr-un Seat Leon FR condus de Bubulutza. Dup ace am iesit din Brasov, va pot spune ca eu eram in car number 1, si in spatele nostrum inca un Seat Leon FR, doua Seat-uri Leon Diesel Sport, si o Ibitza Rally R Limited edition, nu pot sa spun viteza de croaziera si stilul de mers, dar …. am mers. Le un moment dat a trebuit sa ne oprim pentru a-I astepta pe ceilalti (nu stiu ce i-a retinut :D)

Drumul si peisajul au fost superbe, poze puteti gasii pe profilul meu de FaceBook (http://facebook.com/bogyv). Ei bine acuma cred ca o sa fac o pauza. Poate o sa mai scriu. It’s gonna be a long night. Acum trebuie sa imi caut stica de suc pentru ca trenul nu are un support de pahare cum gasesti intr-un M3, Mercedes, Seat Leon, Hyundai Accent sau orice alta masina.

Mama lui de tren!

Francofobii din Romania (si nu numai) au motive de bucurie. Nationala de fotbal a frantei pleaca acasa de la Campionatul Mondial De Fotbal FIFA 2010! francezii s-au facut de tot rasul. Vicecampioana mondiala, din 3 meciuri a reusit sa obtina 2infrangeri si un egal contra echipelor Uruguai, Africa de Sud si Mexic. Asa ca fiti fericiti dragi francofobi ca franta a acum facuta de ras in fata unei planete intregi.

Acum probabil ca unii se intreaba „Tu ce ai impotriva francezilor si de ce?”. Pai toata ura mea fata de natia franceza a inceput cam prin clasa a 5ea. Atunci am inceput sa invat limba franceza la scoala. Toata lumea mi-a zis: „bucura-te ca nu faci germana”, „franceza e usoara” si pentru o scurta perioada eu chiar i-am crezut. Dar pe masura ce trecea timpul, profesoara debita cuvinte tot mai greu de inteles pentru creierul meu. Asa ca am pornit o cercetare despre aceasta fiinta necunoscuta mie pe atunci numita „francezul”  si am descoperit ca este una destul de foarte aroganta, dar pe care, surprinzator, noi o pupam in fund!  Ma enerveaza la francezi ca pentru ei totul se invarte in jurul lor. Sunt sanse foarte slabe ca in franta sa gasesti si oameni care sa cunoasca (sau care sa vrea sa iti vorbeasca in) alte limbi. Daca tu sti franceza bine, daca nu, nu esti demn sa stai de vorba cu un reprezentant al acestei „rase superioare”. Nu ma intelegeti gresit, am tot respectul pentru un francez cult, care stie si vrea sa iti vorbeasa in alte limbi, dar detest francezul de rand, znob. In plus ma deranjeaza ca ei fac misto de romania si rad de noi pe fata, iar noi in loc sa luam atitudine ii felicitam pentru umor (vorbesc la nivel diplomatic). Am vazut acum cateva luni ca francezii au inventat „salutul romanesc”; ce e bine e ca cei de la Daily Cotcodac au luat atitudine si au inventat „salutul francez”. In cadrul aceluias reportaj la stiri am aflat ca in urma cu ceva timp in trenurile franceze scria „Atentia la romani, va fura bagajele!”. Pai sa nu le dai cu branza-n cap? Dar noi nimic! Mama lor de francezi. Mai bine ca au plecat acasa de la Mondiale! Chiar ma bucur!

Ei bine, am facut o adevarata telenevela cu seria mea „RaillWay Blogging” insa sper ca acesta sa fie ultimul articol dintr-o serie lunga si plicticoasa. Sper acest lucru deoarece vine vacanta de vara, gata cu mersul cu trenul la Turda. De-a lungul acestor 9 luni de cand ma tot plimb cu trenul prin patrie am indurat de toate: babe cu picioare puturoase, oameni care nu au vazut in viata lor o usa automata, am facut teme pe tren, am sarit din mers din tren, am avut impliniri si esecuri, ca sa nu mai spun ca in total cred ca am avut intarziere 2 zile.  Ca sa ma laud pot spune ca ma las de plimbat cu trenul  chiar la momentul potrivit. Acum a venit caldura, acceleratele patriei nu au aer conditionat, dar Hyundaiul lui tata are 🙂

Ce pot sa spun despre drumul asta….se anunta calduros, plicticos, lung, obositor, dar macar azi nu am fost la ore. Nici maine nu ma duc, sambata ma intorc la Bucuresti (via Buzau) . Deci o vizita scurta, ajung la turda, ma leg la internet mai descarc un film, ceva si plec inapoi spre bucuresti. Dupa aceea ultima saptamana, ma duc in fiecare zi sa imi iau ramas-bun de la profesori, sa ma vada, sa nu uite cum arat si gata! Vacanta. Fara teme pe vacanta, fara nimic! Relaxare TOTALA.

Va tin la curent (230 ca in tren atata e)