Posts Tagged ‘Vodafone’

In viata sunt cateva chestii pe care trebuie sa le accepti; a nu te pricepe la numere este unul dintre ele. Imi place matematica (oarecum) si imi place cand imi ies adunari, scaderi sau inmultiri complicate in minte (rar ma ajuta la ceva, dar sentimentul e placut), dar nu ma descurc cand vine vorba s-o aplic in viata reala.

Spuneam intr-un post anterior ca imi doresc sa-mi cumpar un nou telefon: ei bine, ieri pe 19 Decembrie mi-am satisfacut aceasta pofta. Problema este ca m-am bazat pe aptitudinile mele de matematician si prevestitor ca sa rezolv treaba in loc sa fac ca tot omu normal si sa apelez la un specialist. Stiam exact ce telefon vreau, stiam exact cu ce se mananca, stiam exact care ii sunt limetele si punctele forte; in schimb nu-i stiam pretul. Am vrut initial sa fac pe omul normal asa ca m-am dus la un magazin Vodafone sa cer niste detalii. Astept 15 minute la coada, ma primeste o individa, ii spun ca vreau sa-mi prelungesc abonamentul si as vrea sa-mi spuna pretul telefonului dorit.
„Abonamentul e pe numele tau?”
„Nu, e pe firma”
„Esti administratorul firmei? Daca nu, iti trebuie imputernicire”Degeaba am incercat eu sa-i explica ca sunt baiatul patronului, unicul mostenitor al firmei pe cand s-o pensiona tata, m-a trimis acasa. Ajung acasa, fac rost de imputernicire, o stampilez, o semnez, ma duc a doua zi din nou la magazin. Alte 15 minute la coada, alt individ la calculator „Poate am noroc” mi-am zis. Incep sa-mi zic poezeia, tasteaza tipul ceva „Mda, imi pare rau dar eu nu va pot ajuta, eu ma pot acupa doar de persoane fizice. Colegul de la persoane juridice lipseste acum dar vine in 2 zile”
„Sa mori tu ca nu poti sa ma ajuti cu un pret”  nu, nu i-am spus asta, dar am gandit-o. Ajung acasa, mai stau pe net o zi uitandu-ma la review-uri ale telefonului respectiv, imi vine si-o idee: am sunat la magazinul Vodafone sa vad daca nu pot afla telefonic ce ma intereseaza. Sun vorbesc, explic… „Ne pare rau dar nu avem telefonul dorit de dvs la noi in magazin”. Asta a echivalat cu doua palme dar macar n-a trebuit sa ma deplasez pana la magazin sa le incasez.

Satul de atata asteptat, plimbat, si pierdut vremea, am pus mana pe telefon si am luat la rand toate magazinele Vodafone, pana am gasit vreo 3 care aveau telefonul pe stoc. Primul, cel mai aproape de liceul meu, mai avea doar unul pe stoc, adica cel din vitrina si mare mi-a fost bucuria cand am intrat in magazin si l-am vazut acolo. „Bun, azi rezolvam ceva!”. Stau 5 minute, se elibereaza o domnisoara draguta si aratoasa, ma primeste la calculator, imi accepta imputernicirea, se ocupa de persoane juridice, eram pe drumul cel bun. Logic ca nu plecasem de acasa fara o socoteala in prealabil, adica daca telefonul costa X euro la abonament nou pe 2 ani, la o prelungire de abonament tot pentru 2 ani, cu puncte de loialitate si toate cele, n-o sa coste tot X, dar nici mai mult de 22,5X n-ar trebui sa fie. Ei da, dar socoteala de acasa nu se….cu cea din targ. Totusi calculele mele au fost bune, doar ca am uitat sa iau in calcul rata inflatie si taxa de sfarsitul lumii. Deci dupa ce inmultim la toate astea Pi (pentru ca trebuie) si impartim totul la radical din beta-caroten, mi-a dat o valoare finala de 3,4 X. Cred ca mi s-au bulbucat ochii. Dar pentru ca tot vorbeam de cheltuiei inutile in perioada sarbatorilor, va dati seama ca am plecat de acolo cu telefonul in buzunar.  De ce? Si de ciuda am vrut sa-l fac pe urmatorul care voia telefonul asta sa sufere cand o sa auda „ne pare rau dar tocmai l-am vandut pe ultimul”.

Acum poate veni Craciunul. Si o sa vina! Voua va doresc sarbatori fericite, multa bucurie, liniste in casa, bani, cadouri sanatate si tot ce va doriti! Eu plec intr-o misiune de purificare si intarire a sufletului si caracterului, o calatorie initiatica in care imi voi infrunta cel mai crunt si mai urat adversar: ati ghicit, anul asta plec la Paris 🙂

Probabil ati auzit ca mai nou se face reclama la servicii de asigurare pentru telefoanele mobile. Cand am auzit prima data acum  cateva saptamani la televizor de asta, m-am intrebat cat de buna o fi, insa apoi mi-am dat seama ca Samsungul meu are asa ceva de cand l-am cumparat, adica 9 Noiembrie 2009. Practic atunci mi-au bagat-o pe gat si era doar o chestie ca sa platesc 5 euro pe luna in plus. Ei bine, acum 2 saptamani mi s-a stricat telefonul pentru a doua oara. Din nou, nu mai recunostea mufa de la incarcator. In acel moment am gasit o metoda mai…..neortodoxa de a-l incarca, mai exact de a-l convinge sa recunoasca mufa. Dupa care nu a mai recunoscut nimic si a trebuit sa astept o saptamana sa vina tata cu certificatul de garantie care era la Turda si dupa aceea l-am dus la reparat. Dupa cateva zile, cand eu eram cu tata pe la Oradea, am primit un telefon conform caruia s-au descoperit la telefon urme de soc mecanic, deci nu se repara pe garantie, dar daca vreau mi-l repara pentru 420 de lei (nu, nu e scris gresit!).  Bineinteles ca am spus „nu” si astazi cand am revenit in Bucuresti m-am dus sa imi ridic telefonul si le-am spus ca vreau sa rezolv problema pe asigurare. Eu ma asteptam sa imi ia telefonul si sa il trimita din nou la reparat, dar nu!  Au zis ca mi-l schimba cu totul. Si pentru ca telefonul meu nu se mai produce, mi-au dat de ales intre HTC Wildfire si un Nokia nu-mai-striu-de-care. Eu stiam ca Nokia merge pe Symbian, stiam ca eu vreau Android, asa ca am ales HTC-ul instantaneu. Deci intr-o jumatate de ora am trecut de la Samsung GT-S5600v la HTC Wildfire totul moca. Nu tu bani in plus, nu tu prelungire de abonament, nu tu nimic! Ce pot sa spun… o zi chiar reusita tinand cont ca nu ma asteptam la un upgrade de telefon. Singura chestie care nu e 100% pe placul meu e culoarea. E un maro/crem deschis. Pare prea „business” pentru mine 😀

Astazi a fost inca o zi de duminica tipica pentru mine. Trezit la 11 jumatate, mancat, tv, mancat, tema la franceza si iar la tv. In reprizele cant eram la TV m-am uitat pe Discovery. Emisiunea era despre cum va arata viitorul peste 20 de ani. Ma enerveaza cum Americanii nu au alte griji decat cum sa isi traisca viitorul si cum sa il imbunatateasca. De ce noi trebuie sa avem grija zilei de maine, sa ne tocim nervii cu parlamentarii etc. Stiu ca viata in america nu e chiar asa cum apare la televizor dar macar acolo la televizor apare un stil de viata pozitiv. Cand vine de Romania pana si in filme nu apare decat viata rea. Ce naiba, noi nu puneam avea o imagine pozitiva? Poate ca doar ma enervez degeaba,  dar mi-e ciuda cand ma candesc ca aia deja citesc ziarele in format digital de pe IPad, iar eu nu am semnal cat sa vorbesc la telefon. E bine cateodata sa iti poti inchide telefonul si sa te relaxezi, dar eu parca as fi la cabana non stop. Ceea ce e bine intrpun fel, dar daca as fi la cabana, n-ar trebui sa imi fac tema la franceza, deci nu sunt la cabana, deci am si tema la franceza. Deci poate ca maine ma asculta. Deci eu n-ar trebuii sa ma uit la Rush Hour 2 in timp ce scriu tampenia asta de articol-tocanita si ar trebuii sa repet/invat la franceza. Ar trebuii….

Ei bine ma aflu (din nou) pe trenul patriei. Am evoluat. Pentru ca am aflat ca cica s-ar fi aprobabt bugetul pe 2009 nu am mai stat azi la ore (ca dracu am luat 9 in teza la bio) si am plecat cu trenul pardon, INTER CITY sau InterCity sau cum s-o scrie. Oricum cica asta e mai rapid. Am plecat la ora 13:00 din Bucuresti si pe bilet scrie ca ajug la 20:43 La care se mai adauga minim o ora intarziere. In fine, vedem pe la cat ajungem. O sa va tin la curent (230)!

Alta chestie interesanta este ca in acet tren, chiar si la clasa a IIa unde ma aflu si eu ca un muritor de rand si de foame ce sunt, locurile nu sunt impartite in compartimente. Nu. Tot vagonul este un bo-vagon (parca asa se numea modelul asta, nu stiu daca asa se si scrie). Mai daca asa este modern si european e ok. Adica, daca pute unu ca nu s-a spalat de trei saptamani sa sufere tot vagonul nu doar alti 5 ghinionisti. Ma rog, cred ca asta se cheama infratire. Ori asa ori suferinta colectiva. Nu ma intelegeti gresit, nu zic ca pute nimeni pe aici, sau cel putin nu a ajuns putoarea la mine. In fine, o sa va tin la curent cu ce se mai intampla 🙂

Update: @13:38 am ajuns in Ploiesti Vest

THE END IS HERE! THE END IS HERE! Stiu ca de obicei nu vedeti acest afis decat prin filme dar eu va pot spune ca se apropie sfarsitul. Si nu, nu m-am convertit la vre-o secta ciudata. Stateam eu bine-merci la mine in camera cand de odata pierd semnalul la televizor. Ma uit pe geam vad ca ploua, si fulgera … destul de tare. Cobor la parter si ma duc in camera bunicilor. Nici eu nu aveau semnal la televizor. Aici mentionez ca eu am TV prin satelit de la Dolce, ei au TV prin cablu de la o firma de cablu din Clinceni. Ma uit pe geam si ce vad: s-a inteti furtuna. Fulgera cam odata pe secunda si un vant…copacii erau inclinati la 45 – 60 de grade din cauza vantului. Mai, mai sa ii scoata din radacini. Imediat dupa aceea s-a luat curentul. Bezna totala. Adica, nu chiar bezna ca afara era lumina ca ziua. Din cauza fulgerelor puteai sa vezi cam tot ce misca. Folosind telefonul pe post de lanterna ma intorc sus la mine unde aveam o lumanare. Ma uit pe geam…m-am ingrozit. Fulgera cam in trei locuri simultan, fulgere din acelea mari, ramificate, stropii imi loveau geamul cu atata putere, aproape ca vroiau sa intre in camera. Si o vijelie….Vedeam copacii cum se chinuiau sa reziste fortei vantului.  Si eu care imi scriam un proiec la biologie care trebuie predat maine. Sper sa revina curentul in timp util ca sa pot scoate la imprimanta proiectul, altfel m-ar ars!

Oricum poate va intrebati cum de scrie idiotu’ asta daca nu are curent. Ei bine in acest moment sunt foarte mandru de internetul meu de la Vodafone si sunt foarte mandru si de bateria laptopului meu Acer 5732Z care a fost 90% incarcata in momentul de „shot-down”

Update Azi dimineata (14.05.2010 ora 9:40) inca nu a revenit curentul! I’m a dead man!