Pe ultimul drum

Azi a fost, conform tatei, ultimul drum din aceasta vacanta. A fost pana la Miercurea Ciuc. Am plecat cu 300 de kg de lant si ne-am intors cu 200. Dar nu a fost aceeasu marfa cu care ne-am dus. Probabil ca piesele ii trebuiau piesele pt atelier. Oricum drumul a fost la fel de obositor la intors, cum a fost la dus. De obicei drumul intors e ceva mai palpitant ca cel de dus. Azi a fost mai „obisnuit”. Oricum asa sunt de obosit incat deja vorbesc in dodii. O sa trag un pui de si o sa incerc sa povestesc drumul pe urma.