Arhivă pentru Septembrie, 2011

Another day, another story! Imi place ca imi pot rezuma saptamana intr-un sir de povestiri zilnice. Oricum seara de vineri cred ca e seara cea mai asteptata de toti elevii si nu numai. Nu cred ca trebuie sa intru in detalii de ce.

Astazi ca orice zi de vineri, a inceput cu mine pazind intrarea in laboratorul de fizica. La 7:30, cel mai stralucit elev al clasei era in fata laboratorului cu un sandvici intr-0 mana si stica de cafea in cealalta. Pana la urma am inceput orele si surprinzator, la prima ora nu am adormit. La a doua ora de fizica, am dat testul la istorie, care a fost usor, am predat testul repede si m-am intis cat sunt de lung pe banca. Dar nu am adormit. La a 3a ora, cea de fizica, era sa adorm. Ma rodea un somn, si imi era prea nasol sa scot sticla de cafea si sa beau in timp ce doamna diriginta se chinuia sa imi explice cum sta treaba cu oscilatiile. Sunt destul de sigur ca si diriga a observat ca eu imi tineam doar un ochi deschis pentru ca pe al doilea nu eram in stare, sau si daca il tineam deschis, nu vedeam nimic clar cu el, insa nu mi-a zis nimic. Apoi am dat un test la TIC, care a fost amuzant. Mai ales ca ne-a dat cerinte din Acces, desi chiar profa a recunoscut ca inca n-am lucrat cu asa ceva.

Apoi a urmat porba de foc: testul la franceza! Din fericire am fost supravegheati tot de profa de franca, iar consulatarea intre colegi a fost oarecum tolerata. NU am pretentia ca o sa iau 9 sau 10, dar macar un 6 sper sa scot. Apoi m-am dus cu niste „treaba” prin bucuresti, iar apoi am fost pana in militari ca sa ma intalensc cu o fosta eleva de-a mamei mele (acum avand 30 de ani) care a venti pentru prima data in bucuresti ca sa mai sustina un examen. Asa ca am plecat, m-am intalnit cu ea, si am adus-o acasa. Maine trebuie sa o duc insa la Spitalul Universitar….la ora 9 sa fie acolo. Presimt ca iar o sa ma scol la 6 jumate, dar nu-i nimic. Cica e week-end :))

Iar astazi s-a mai intamplat un lucru frumos: insfarsit mi-a venit decodorul HD de la Romtelecom. De acum am si eu televiziune HD. Doar asa ca sa mai comenteze cineva ca la mine nu e tehnologie. Nu ca ar fi comentat cineva, insa trebuie sa umplu si eu cu ceva randurile astea, nu? Pana una alta e un sfarsit de saptamana la care ma simt bine si destul de plin de viata tinand cont ca de duminca seara pana acum am dormit cel mult 26 de ore. Ma pot considera um om care se bucura de viata. O iubesc atat de mult ca nu pot nu vreau sa o dorm.

Pana la noi stiri, sau pana la rezumatul zilei de maine, eu va las cu o melodie care zilele astea mi-a tinut moralul cat de sus posibil:

Writers block! Stau si ma uit de 10 minute la chenarul alb in care ar trebuii sa scriu postul si nu stiu cum sa o fac. Cred ca am incercat vreo 20 de formule pana acum, toata au avut aceeasi soarta: delete. Am decis ca e mai simplu sa intru direct in paine cu raportul zilei: am dat doua teste si m-am lovit la deget.

Bine, nu vreau sa ajung sa traiesc ziua cand o sa imi rezum activitatea pe o zi in 2 cuvinte. Ziua de azi a inceput la fel de devreme ca si celelalte, adica 5:40. Singura diferente a fost ca astazi, in loc sa plec cu masina de 6:30, am plecat cu cea de 6:15. Am facut asta ca sa nu mai intarzii la liceu din cauza unor idioti si a traficului supra-aglomerat. Si a functionat; la 7:25 eu descuiam liceul. A fost bine intr-un fel, am mancat un sandvici si m-am intins pe banca pentru un pui de somn. 15 minute nu a avut nimeni treaba cu mine.  Dupa care azi am dat alte doua teste. Mate si geografie. La matematica (surprinzator) am stiut sa rezolv exercitiile mai grele, nu pe cele de la grila unde m-am folosit de intuitie si inspiratie divina ca sa incercuiesc cateva raspunsuri. Sper doar ca nu am gresit la calcule, ceea ce nu e exclus pentru ca greselile banale sunt un fel de trademark Bogy. La geografie a fost mai leger. Am dat testul in ora de religie. Doamna profesoara a facut o treaba foarte buna supraveghindu-ne, si exemplul ei ar trebuii urmat de toti profesorii. S-a plimbat printre banci, se uita la noi, si cred ca a zambit in sinea ei cand a vazut ca asupra mea rugaciunea rostita la inceputul orei a avut efect, iar Dumnezeu mi-a dat gandul al’ bun de a cauta tarile de pe harta muta pe Google Maps. Dar a decis sa nu ma deranjeze. Daca toti profesorii ar face asa, la testele acestea care oricum nu se trec, eu m-as declara cel mai fericit.

La finalul  zilei, am ajuns acasa si mi-am amitit cu durere ca maine dau test la franceza, si vorbele profei mi-au rasunat in minte „O sa tin cont de nota asta, cand o sa va pun nota pe activitate”. Cred ca sunt cuvintele care m-au marcat cel mai mult in ultimele 3 saptamani. Inafara de „Esti un nesimtit ” pe care le-am auzit foarte des in ultima vreme, dar e o afirmatie pe care nu o recunosc.

Vestile bune sunt ca organismul meu a inceput sa reziste fara cafea. E a doua zi consecutiva cand beau cu putin sub jumatate de litru. Asta doar asa, ca sa stea linistiti cei care se temeau ca o sa ajung un dependent infect de cafea, cu probleme la ficat si la nervi, tremurand ca un blonav de parkinson, incapabil sa fac copii.

Ultima nouatate a zile este ca AM UN CITITOR FIDEL! Nu stiu sigur cine e, dar cineva tot cauta „bogy’s life” pe Google ca sa imi gaseasca blogul. Oricine ai fi, da-mi un mail, mesaj, ceva sa te felicit pentru fidelitate! Iar cu astea fiind spuse, cred ca o sa ma pun pe ascultat muzica pe youtube. Nu de alta dar azi se fac 2 saptamani de cand am net prin cablu cu trafic nelimitat, si in total se fac cam 6 ani si 7 luni de cand am cunoscut prima data internetul. Ce repede trece timpul!

Asa cum am mai spus cu diferite ocazii, stramosii nostri aveau cate o semnificatie sau o legenda pentru orice lucru oricat de minor din viata noastra. Una din miile de povestiri care exista spune, ca daca copilul se naste seara, acesta va fi mai activ noaptea si isi va desfasura majoritatea activitatilor sub plapuma noptii. Din motive de plictiseala si autocenzurare, nu o sa spun ce activitati, ina va pot spune ca asta e o legenda pe care o cred a fi adevarata. De ce? Pai mama asa isi aminteste, ca eu m-am nascut la 19:45, adica exact atunci cand Busu primea legatura pentru a prezice vremea, iar Andreea Esca incheia inca un jurnal de stiri. Pe mine ar fi trebuit sa ma bage ca „Breaking News” dar n-a mai apucat. Oricum, ceva trebuie sa fie in minte (pe langa faptul ca sunt tanar) ce ma face sa rezist noaptea pana la ore imposibile.

Saptama asta, nu a fost noapte in care sa dorm mai mult de 5 ore. De fiecare data cand imi setam alarma imi aparea „Clock will start in 5h:2m” si va las pe voi sa ghiciti ce inseamna asta. Deja sunt 3 nopti saptamana asta (daca pun la socoteala si noaptea de Duminica spre Luni). Deci din 72 de ore, eu am dormit 15.  Nu ma laud acuma ca as fi cine stie ce creatura alungata de pe platourile din Twilight, dar stau si ma intreb, pana unde ma pot intinde?

Totusi am si vesti bune: am inceput sa reduc doza de cafea. Dupa ce vineri am baut aproape 1 litru, luni am baut doar 0,5, ieri 0,5…azi cred ca am bat doar 0,3. Nu stiu exact cat am baut azi, cert este ca am mai avut niste cafea cu care sa ma intorc acasa. Asta a fost o stire asa, mai mult pentru cei care isi faceau griji ca o sa ajung un rahitic dependent de cafea care o sa tremur din toate incheieturile si o sa am nervii pezmet. Nervii mei inca sunt bine, si am grija sa le verific starea zilnic aka am o metoda prin care verific cat de tare ma mai enervez sau nu. Spre norocul meu, ma enervez tot mai greu.

Cu alte cuvinte, cand totul merge pe invers, Voinea se simte din ce in ce mai bine. Da, imi revin la normal.
Si ca tot vorbeam de normal, astazi am inceput si eu testele predictive, care nu se trec, dar toata lumea ne omoara cu ele. Prima runda: Romana feat. Engleza vs. EU.La romana a fost chiar simplu, dar lipsa de cafea (si somn?) din mine m-au facut sa scriu ceva de genu „culoarea blonda”. Nu exista? Nu-i nimic…o inventez 🙂 Oricum, ar fi fost mai fain daca imi dadeam seama de gafa, inainte sa dau lucrarea doamnei profesoare. Dar nu-i nimic, ma iarta ea 🙂

La engleza a fost amuzant prin faptul ca cerintele au fost mai provocatoare decat la romana. Dar nimic ce super-geniul meu sa nu poata rezolva.  Una peste alta, a fost o zi reusita, chit ca am intarziat la prima ora… in conditiile in care am pelcat de acasa la 6:20. Dar asta deja tine de naveta, cred ca o sa ii fac un post separat…candva.

Pana maine, toate bune. Ma duc sa imi pregatesc cafeaua pe maine si sa mananc ceva 🙂

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!

Stateam astazi cocotat si inchesuit intr-un 385 (autobuz pentru cei din afara bucurestiului) si reflectam putin asupa conditiei mele (a omului de geniu) captiv in lumea aceasta a oamenilor simpli si sufocat de gandirea lor si de vointa lor limitata, de teama de a-si depasii conditia, gandindu-ma ce as putea sa fac pentru a da ocazia sufletului meu sa zburde liber spre campiile libertatii si stiintei absolute.
Taiati. Nu a fost chiar asa; defapt totul s-a intamplat acum cateva minute, timp in care eu imi faceam dusul de seara, cand dintr-o data printre picaturile de apa care se loveau oricum de mine, s-a strecurat si o idee, care a aterizat in ureche si de acolo s-a prelins pana in pestera intunecoasa, unde la oamenii normali se afla creierul.  Ideea este ca in timp ce eram la dus, am inceput sa ma gandesc putin la ce as mai putea scrie pe dracovenia asta de blog. Si dintr-o data am avut un flashback pana in primele zile cand mi-am facut blogul: atunci nu visam sa il fac „gazeta virtuala”, atunci era pur si simplu un fel de jurnal pe care teoretic il puteau citii si altii. Spun teoretic, deoarece nu dadeam adresa blogului la nimeni.  Asa ca m-am gandit de ce nu l-as aduca inapoi la origini macar pentru putin timp. Rezultatul? A luat fiinta seria Jurnalul unui somnambul. 

Ce este chestia asta? Pai in mare e o noua metoda prin care pot plictisii oamenii, dar mie imi place sa zic ca este o noua metoda prin care eu o sa imi ocup timpul, precum si un prilej sa fac cateva insemnari pentru posteritate, note la care as putea revenii peste cativa (zeci de) ani ca sa vad cum era viata mea in primele saptamani de elev de clasa a XIa. Deja v-am spus despre cum ma simt in mare sa ma trezesc de dimineata, dar m-am gandit sa fac o serie de insemnari zilnice cu cele mai bune/cele mai rele momente ale zilei.

Desigur, asta inseamna ca unele articole vor fi foarte scurte, altele vor fi foarte plictisitoare, iar altele vor fi un concentrat de plictiseala (adica si foarte scurte, si foarte plictisitoare). Acesta nu se vrea postul pilot, ci se vrea postul in care lamuresc odata si pentru totdeauna ce si cum:

  • Ideea mi-a venit tarziu, asa ca nu pot incepe cu rezumatul zilei de luni, dar aici nefiind democratie, pot decreta ca prima zi a saptamanii e Marti
  • Pentru a da un strop de culoare locului asta ma gandesc serios sa scriu aceste articole cu o alta culoare (probabil portocaliu)
  • Pentru inceput o sa dureze o saptamana (adica ultima zi care isi va primii recenzia va fi 4 octombrie)
  • In functie de cat de mult scade sau creste traficul pe aici o sa ma decid daca mai dureaza sau nu
  • Titlul l-am ales datorita faptului ca ora mea de trezire este 05:40, iar noapte de noapte, pe mine ma apuca ora 00:20 inca departe de pat.

As avea o gramada de idei pe care as vrea sa le insir acum aici, idei care sigur maine ori nu o sa mi le mai amintesc, ori o sa mi se para idioate si nu o sa le mai folosesc. Dar nu le torn aici in seara asta, caci asta e o serie pe care vreau sa o pastrez cat de cat ordonata. Pana maine, somn usor tuturo!