Despre boli si gripe

Nu sunt doctor, nici dictionar, asa ca mi-e greu sa spun exact care e diferenta dintre o boala sau o gripa. As putea cauta asta pe net pentru voi, dar asta ar insemna sa scot un articol de o calitate o idee mai mare decat cea a unui motor de Ferrari fabricat pe un vapor de somalezi chinuiti si nemancati, totul pe intuneric. Hai sa facem un pic de recapitulare a napastelor ce au lovit poporul roman de-a lungul anilor:

Au fost grecii, slavii, romanii, turcii, ungurii (astia inca sunt), rusi, ciuma, lepra, foamete, pureci, paduchi, raie, tuse magareasca, gripa porcina, gripa aviara si acum…gripa studenteasca. Bine, poate am exagerat putin…grecii, slavii si romanii ne-au prins bine, dar la capitoul gripe, se pare ca avem cate o gripa pentru fiecare animal ce poate fi intilnit la o ferma: tuse magareasca, gripa porcina, gripa aviara, boala vacii nebune, boala iepii saltarete, boala caprei nesatule, rabie de la caini, iepurism (atunci cand iti vine sa faci ca iepurele toata ziua) etc.
Si studentul e un animal de ferma: homo lefterus. Este un animal in general bland, traieste in general in turma, desi se mai intalnesc si exceptii. Locuiesc in grupuri ce variaza intre 2-10 membri in acelasi spatiu de 3mp. Este deosebit de activ noaptea, ziua restrangandu-si activitatile la strictul necesar supravietuirii, uneori neglijand chiar si unele aspecte fundamentale in favoarea repausului.

Ce boala ne da studentul? Aparent fiecare inceput de luna octombrie este marcat de o raspandire a virusului studentesc, care se caracterizeaza prin: febra, stranut, apozitati nazale, oboseala, dureri in gat, ochi care lacrimeaza si o permanenta stare de splen. Cum se trateaza? In general se trateaza cu: indiferenta, paracetamol si mila Domnului.

Oricine vede un student este rugat sa il abordeze cu prudenta si sa nu petreaca mult timp in vecinatatea sa, deoarece boala se poate transmite si la oameni, iar studentul poate devenii irascibil sau agresiv daca este deranjat pentru durate medii sau lungi de timp.

Ciudatenii pe insula

Sunt pe insula asta numita Anglia de vreo 6 luni deja. Bine, stiu ca insula nu se cheama „Anglia”, dar ce mai conteaza? Inainte sa plec pe insula imi propuneam ca o sa scriu de aici aproape zilnic, ca o sa tin un fel de jurnal despre tot ce gasesc aici, de parca eu marele european am venint sa colonizez un trib de salbatici. Defapt eu am venit aici sa invat de la facultatile lor asa ca ei ma colonizeaza pe mine aparent. Si totusi…

Intr-un moment de nesomn am inceput sa citesc amintiri de pe blog si am poposit pe anul 2011 pentru ca se pare ca a fost unul din cei mai frumosi si cei mai aglomerati ani ai mei. Nopti albe pentru ca scriam teme la mate, rezumate si eseuri la romana, ore intregi in care tremuram noaptea in pat pentru ca a doua zi aveam franceza si n-aveam nota, ce sa mai, aveam ce sa ma tina ocupat. Aici momentan o duc prea bine. Nu e stresul destul de mare, in schimb lenea e! Si mai e o chestie ciudata: vremea!

Nu inteleg cum se poate ca in decurs de 20 de minute, sa fie cer senin, vant, grindina, soare, grindina din nou apoi ploaie. Eu stiam ca anglia inseamna ceata si ploaie, dar grindina? Si de ce schimbarile astea asa bruste? Asta inseamna incalzirea globala, gheata care pica din cer? Inteleg ca se topeste calota glaciara si in curand se va lansa programul „Adopta un pinguin” pe care probabil toti il vom tine in congelator si ne va inmana doze de suc sau pungi cu carne cand deschidem congelatorul, dar care e faza cu gheata care pica din cer. Nu ma intelegeti gresit, am mai vazut grindina la viata mea si mi-am luat si eu destule bucati de gheata in cap (rezultatele cred ca se vad in comportamentul si gandirea mea usor innapoiata) dar ma amuza ca aici toate se pot intampla in decurs de cateva minute.

As putea abera mai mult pe subiectul vreme si cum uneori ma apuca dorul de a-l vedea pe Busu la ProTV cu costumele lui ciudate, colorate, mai mult sau mai putin asortate cum ne minte ca defapt afara e soare si ca ploaia e doar in capul nostru. In schim mai e alta chestie pe care o gasesc dubioasa aici: toaletele publice. Care e schema cu ele? Oriunde in facultate pe unde am fost n-am gasit doua toalete la fel. Si nu ma refer aici la cum arata sau ce gasesti in ele, ma refer in special la cum se inchid cabiniele de la WC. Chiar si de la un etaj la altul sunt diferite: Unele au un zavor pe care il misti de la stanga la dreapta, altele de la dreapta la stanga, altele au un carlig, altele o rotita. La unele se deschide usa de la interior spre exterior, la alta se deschide de la exterior la interior. Unele cabine sunt destul de mari incat sa mai chemi cativa prieteni sa faceti un foc de tabara in altele trebuie sa te dezbraci inaite ca sa ai loc in ele. Adica mi se pare ciudat ca inainte de a merge la toalete sa port discutii cu creierul meu la modu: „am vezica prea plina ca sa incap in toaletele de la etajul asta asa ca mai bine cobor unul, dar acolo sunt cabinele prea mari si adesea ocupate de un grup de studenti care au incin un meci de cricket in cabina, asa ca mai bine urc un etaj”. Adica asta e una din discutiile acelea pe care nu ar trebui sa le ai nici macar cu tine insuti.

Si nu, nu ma intrebati de ce sunt asa preocupat de cabinele de WC, poate am un fetis ciudat pe care nu vreau sa il impartasesc cu nimeni si de care nu vreau sa se stie (doar de asta l-am mentionat acum pe un blog public). Poate ar trebui sa ma culc, dar gasesc amuzant aberatul la ore de astea dubioase (mai ales pentru ora romaniei).

Sfarsit?

Atentiune oameni buni! Suntem in 11.11.11! Toate premonitiile, toate semnele din ultimele veacuri ne anunta ca o sa murim! Turnurile de la WTC din NY am cazut lovite de avionul de pe cursa 11, in data de 11 si ele aveau forma de 11. Razboiul mondial s-a sfarsit in 11 a 11-a la ora 11! Sutem condamnati la moarte!!

Sau mai pe scurt: BULL-SHIT! Ma amuza treaba asta. Da, ok, e o coincidenta interesanta. de trei ori 11, e clar ca nu se intampla prea des, OK, e ceva aparte. O sa le pot spune nepotilor mei, „Hei! Eu am trait sfarsitul lumii din 11.noiembrie 2011 de la ora 11:11! … asa cum am trait si sfarsitul lumii de acum doua saptamani cu asteroidul, si pe cel de anul viitor din 12 decembrie 2012, cum l-am trait si pe cel din 2000” in fine, ideea e ca in numai 17 ani de viata, am fost martul de vreo zece ori la o asa-zisa Apocalipsa si tot nu am vazut nimic. Nu zic ca as vrea sa vina, cel putin nu inca. Nu mi-am terminat toate planurile ce le aveam de indeplinit aici pe Pamant. Mai sunt cateva detalii minore dar cruciale pentru fericirea mea existentiala.

As putea acum sa transform acest post in inca unul din acele articole care vorbesc despre o mama-omida si copiii ei cum unul prevesteste schimbarea, altul catastrofa, altul ca nimic nu se va resimtii, iar cum ei lucrea ca o echipa, daca unul are dreptate, inseamana ca la toti li s-au adeverit premonitiile. Eu cred ca in acest moment Nostradamus sta undeva bine-mersi, se uita la noi cu bratele incrucisate si rade zicandu-si „Bai, eu am vrut sa ii sperii putin, sa le dau ceva la care sa reflecteze, dar astia mi-au luat munca prea in serios!”. Desigur acum nu incerc sa dau vina pentru toate astea pe Nostradamus, care e stra-stra-stra-stra-stra-unchiul unui var de-al doilea prieten cu un prieten care l-a cunoscut pe tata candva, deci prin urmare ruda cu mine, caci el nu are nicio vina. El acum cateva sute de ani, a avut ideea sa faca previziuni abstracte, cu bataie lunga, si foarte interpretabile. Nu putem decat sa ii recunoastem geniul. Si-a asigurat un loc in istorie, iar el chiar a muncit pentru locul ala.
Am vazut un documentar candva despre el, unde se spunea ca facea in jur de 20-50 de viziuni si premonitii pe zi, pe care le scrie pe hartie. Si cica a facut asta timp de mai multi ani. Eu nu cred ca e usor sa scoti de undeva atatea previziuni, oricat de abstracte, zi de zi, fara sa te repeti pre curand. De aceea consider ca el are un loc bine muncit in istorie.

Revenind totusi la problema noastra, eu maine in loc sa tin doliu ca  e iar apocalipsa, ma gandesc sa beau cateva beri ca sa sarbatoresc. Ce anume? Pai se implineste fix un an de cand……. [REVELATIE]

Tocmai am realizat ca fix acum un an mi s-a intamplat un lucru care la inceput a parut super grozav, iar mai apoi s-a transformat intr-un fel de nenoricire. Deci 11 poarta ghinion!  Deci poate ca ce se spune e adevarat! Deci chiar o sa murim!! In concluzie, toata lumea hai ca curve, le zicem ca e sfarsitul lumii si poate primim discount!

Ultimele trei fraze sunt un pamflet si trebuie tratate ca atare!

Bestia din Bucuresti

Cetatetii din Bucuresti au avut astazi de infruntat un mare pericol. Astazi orice copil, barbat, femeie, bunic, pensionar, politist, economist, presedinte, boc, a fost in pericol. Astazi, pe strazile din Bucuresti a umblat o bestie extrem de periculoasa, extrem de parsiva, extrem de brutala, extrem de….. aaa, stai, am uitat ca nu scriu pentru vre-un ziar de scandal! Asa as fi descris ziua de astazi daca eram reporter la vre-un ziar din romania. Dar cum nu sunt (si nu vreau sa fiu) o sa va spun ce s-a intamplat cu adevarat.

Asa cum probabil ati observat suntem deja la jumatatea lunii Martie, ceea ce inseamna ca se apropie o minunata primavara (teoretic). Asa ca mama a inceput sa isi faca griji ca, locuind la casa, o sa avem de furca cu cativa soricei. Foarte bine, ieri am intrat pe internet, am dat la adoptii pisici, am gasit o pisica frumoasa, cam batrana, e drept, are deja peste 1 an, dar am sunat si m-am bucurat sa o gasesc inca disponibila. Asa ca astazi a trebuit sa ma duc dupa ea. Unde? Pai aici „aproape” de Drumul Taberei, la Izvorul Rece, Stadionul Lia Manoliu. Am plecat dimineata pe al 10 jumatate de acasa, am luat maxi-taxi-ul catre Bucuresti, tramvaiul 41 pana la P-ta Drumul Taberei si de acolo troleibuzul 90. Tot drumul pana aproape de capatul lui 90 am vorbit cu tata la telefon si dezbateam traseul meu. Eu ii spuneam unde sunt si unde cred ca ies, iar imi zicea daca am sau nu dreptate. E o metoda de-a mea prin care sa mai invat Bucurestiul. Am ajuns in statie, si acolo o vad pe doamna cu care trebuia sa ma intalnesc. E drept, putea sa imi fie bunica, insa nu e asta vre-o problema. Ma duce la ea acasa unde avea pisica si o vad: pe langa alte doua pisici ce se aflau in camera, o vad pe Vala, cum am aflat de pe net ca o cheama. O pisica foarte mare, destul de grasuta, mai mare chiar decat cateii mei.  Cum eu nu sunt prea destept de felul meu, am plecat de acasa cu mainile in buzunar, asa ca noroc ca a avut doamna o cutie pe care sa mi-o dea. Singura chestie nasoala a fost ca in loc sa faca mai multe gauri mici in cutie pentru ca Vala sa respire, a facut o gaura mare. Bagam doberman-ul pisica in cutie, dam o bucata de scotch peste capatul cutiei, bagam cutia intr-o plasa si am fost gata de plecare. Vezi sa nu: pisica mieuna in draci. Si eu as fi „mieunat” daca un necunoscut m-ar fii luat pe sus si m-ar fii bagat intr-o cutie, iar mai apoi intr-o punga, insa la miunat nu m-am gandit cand am plecat dupa pisica. In fine, am luat plasa cu cutia si am plecat usor, sa nu o zgaltai. Nu a trebuit eu sa agit eu cutia, caci mata vroia sa se intoarca acasa la stapana ei. Si profitand de gauroaca „de aerisire” prin care aproape ca isi putea baga capul, a scos labele si a inceput sa jumuleasca punga. In acel moment am rasucit cutia cu gaura de aerisire in sus (aceasta fiind pe lateral) si am prins cutia de parti ca sa nu se deschisa (pisica s-a umflat ca un burete in apa). Dupa aia a inceput calvarul: a mieunat intruna, dar problema era ca mieuna si tare. Cum vedeam un caine pe strada, trebuia sa fac un ocol de 50 m caci daca auzea pisica….era jale de fundu meu. Dupa aia m-am suit in trolebuzul 90 sa ma intorc spre Drumul Taberei. Acolo am gasit un loc si am tinut cutia cu gaura in sus, si pisica inauntru care mieuna intr-una.  Pe langa faptul ca toata lumea se uita la mine cum tin in brate o cutie care miuna de o puteai auzi dinainte de a te suii in masina, odata ce aceasta s-a aglomerat, langa mine se afla singurul loc liber. Parca le era frica de pisica mea. E drept si eu eram mai mult in tur decat in cur datorita gandului ca pisica s-ar agita atat de tare incat ar rupe cutia (sau ar reusii sa iasa prin gaura de aerisire) iar eu as ramane cu 2 kile de blana, colti si dinti ascutiti bagate intr-o punga de Kaufland. Sincer ma batea un gand sa o las pe strada, insa nu ma lasa sufletul gandindu-ma ca e un biet suflet amarat, eu am nevoie de o pisica sa nu ma manance soarecii, iar ea nu are nici o vina ca e stresata. In cele din urma am ajuns si in Drumul Taberi, acolo, vis-a-vis de parc, in fata la Tip-Top o trupa de caini dormea…iar mata mea miuna parca mai tare. Am ocolit prin dreapta cateii cat am putut. Atat de mult incat deja riscam sa ajung pe a II-a (nu prima) banda de mers. Dar am scapat si cateii nu au auzit gustarea din cutie care plangea de dor de casa.

Am luat tramvaiul 41, unde din nou am fost „Baiatul cu cutia miorlaitoare, atractia serii”. Un pasager al tramvaiului a propus ca poate nu primeste destul aer prin gaura deoarece e punga de plastic pe deasupra (nu ca punga nu era ferfenita in zona gaurii din cauza ghearolor „monstrului”), iar parerea lui a fost sustinuta de mai multe babe. Asa ca, pentru a nu fi acuzat de cruzime fata de animale si executat public, am rupt un pic punga de plastic in dreptul gaurii. In acel moment Vala si-a scos jumatate de cap prin gaura si a inceput un mieunat mai tare de cat pana atunci, ce suna mai mult a latrat. Nu stiu daca era din cauza faptului ca s-au speriat, sau a faptului ca treceam prin dreptul bisericii Sfanta Vineri, insa toata lumea care a vazut scena a inceput sa isi faca cruce si sa scuipe-n san.

Am ajuns in Ghencea si m-am dus la maxi-taxi. Acolo am pus cutia pe jos, cu gaura in sus, am prins-o intre picioare si stateam aplecat deasupra ei  vorbind cu pisica. Nu imi pot imagina ce au gandit pasagerii cand au vazut un pusti cu ochelari stand aplecat deasupra unei cutii care ba latra, ba mieuna si zicea „Taci puiu tatii, imediat ajungem. Nu-ti vreau raul, o sa fie foarte bine” – mai mult ca sigur au crezut ca imi patineaza biscuitii. Si tot pe atunci m-a sunat si baba de la care am luat pisica sa ma intrebe ce mai fac si daca am ajuns. Moment in care a auzit pisica cum mieuna si a inceput sa ii vorbeasca in telefon. Desi nu am dus telefonul langa cutie, pisica parca a inteles cu cine vorbeam si a inceput sa se agite si sa topaie in cutie. Astfel din „Cutia magica care ba miuna, ba miauna-latrat” a devenit „Cutia magica care miuna si topaia ca un cangur de una singura” Am inchis telefonul si in scurt timp s-a potolit si pisica.  Acum statea la fundul cutiei si prin gaura ma privea cu ochii ei de un verde demonic,  mari cat ecranul ceasului meu. Pe la ora 2 am ajuns si eu acasa. Am lasat cutia intr-un hol inchis si am deschis-o. Vala a iesit, s-a uitat de jur imprejur, a trecut pe langa chifelele prajite, parizerul si laptele care i le pregatise mama si s-a bagat dupa un dulapior vechi. Defapt intre el si perete.

Am si o poza cu ea, insa e poza de pe net, caci de acolo n-am mai reusit sa o scot (nu ca m-am chinuit foarte tare caci stiu cat e de stresata), desi se pare ca dupa ce i-am aruncat o jumatate de chifteluta in fata dulapiorului a iesit si cel putin a mirosit-o pentru ca era intoarsa pe alta parte, ultima data cand am verificat. Insa de iesit, oricat am strigat-o, inca n-a iesit. E traumatizata…si eu sunt la fel. Insa de cand am ajuns acasa, baba de la care am adoptat pisica, m-a sunat de vre-o 4 ori sa ma intrebe ce mai face mata ei pretioasa. Si imi sugereaza sa incerc sa o iau de acolo si sa o duc la mine in dormitor, in pat poate ca sa fie mai comoda. Oare cum sa ii explic babei ca mata asta e norocasa daca rezista 2 luni la mine si ca nu o sa puna vreodata laba la mine in casa, doar in curte si in holul in care e acum? Mai bine nu ii zic….

Vala

P.S. M-am gandit sa ii schimb numele. Ma gandeam sa ii zic „Chupacabra de Bucuresti”

Mi-am gasit dragostea!

Da, s-a intamplat si minunea aceasta. S-a indragostit o femela si de mine. Inca nu imi vine sa cred cum evolueaza lucrurile. Cel mai interesant este ca ea s-a indragostit de mine inainte sa ma indragostesc eu de ea. De unde stiu ca sunt indragostit? Ei bine din cauza ei nu mai pot dormii noptile linistit, din cauza ei dureaza mult mai mult pana sa adorm oricat as fi de obosit, am impresia tot timpul ca o aud, pur si simplu nu mai imi da pace! Si intradevar savantii aveau dreptate, pentru dragoste nu exista un antidot la indemana oricui. Si e complicata dragostea asta. Trebuie sa ii faci pe plac partenerei, trebuie sa te sacrifici pentru ea si credeti-ma, o femeie e mult mai greu de satisfacut cand are sase picioare. Da, de bine s-a indragostit o tantaroiaca. Vine in fiecare noapte la patul meu si imi bazaie pe la urechi. Nu ma lasa sa adorm! Si dupa ce intr-un final adorm, vine si sa hraneste cu mine, sau cu sangele meu. De unde stiu ca e o ea si ca nu e un tantar gay? Foarte simplu: numai femelele de tantar sug sange, iar iubita aste a mea vad ca ma iubeste tare pentru ca de cateva zile tot vine in vizita. Si da, dragostea nu are leac. Cel putin eu nu am un spray anti insecte in casa. N-am nici pastile dinacelea pe care le pui in aparat si alunga tantarii. Nup…eu va trebui sa ma descurc cu dragostea mea Tantaroiaca. Ma intreb daca vrea sa iesim la un suc…

Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare! Eu inca nu mi-am gasit dragostea si din motive financiare sper sa nu o gasesc in viitorul foarte apropiat.