Da, deci a trecut o perioada buna de timp de cand n-am mai aberat pe aici. Defapt, doar calendaristic a trecut mult, in realitate eu nu prea stiu cand s-au dus 2 saptamani. Nu pot sa spun ca s-a instalat o monotonie in viata mea, fiecare zi e o provocare, cea mai mare fiind cea de a ma da jos din pat si a sta departe de el pentru 19-20 de ore.
Ar trebui sa fac o scurta recapitulare sa vad pe unde am ramas ultima data cand ziceam ca urmeaza sa ma duc la Brasov sa ma imbat distrez cu cativa (mai multi defapt) prieteni si ca aveam emotii pentru intoarcerea mea acasa, sa nu repet criza de melancolie de anu’ trecut. Ei bine, am fost, m-am distrat, m-am intors si sunt la fel de bine dispus ca in zilele mele cele mai bune! Ba mai mult, acuma incep sa simt cu adevarat venirea Craciunului si implicit a sarmalelor, ceea ce ma face si mai fericit. De unde stiu asta? Pai deja incep tezele. Nu vreau sa plictisesc lumea cu chestiile astea, dar eu peste fix o saptamana, miercuri pe 9 Noiembrie dau teza la fizica. Toata luna noiembrie va fi impanzita de teze, iar apoi jumatate din luna decembrie vom fi calariti cu teste si ascultari, iar ultima saptamana va insemna cel mai probabil jocuri de carti, stat la taclale cu profii si chiul. Clasic.
O sa incerc o sa am destul chef sa mai postez si maine, acum constiinta mea imi spune ca trebuie sa ma apuc de invatat pentru testul la matematica de maine, insa corpul meu imi spune ca imi trebuie un dus. Grea decizie… dar pana la urma mai bine un corigent curat, decat un premiant jegos.
Uite ca am ajuns si la numarul 8! Intial am zis ca aceasta va fi ultima zi din serie, insa dat fiind ca interesul pentru blogul meu a crescut in ultima saptamana, ma gandesc sa continui. In plus, e amuzant sa ai ce citii peste ani si ani, dar chiar si pe termen scurt. Daca stau sa iau fiecare zi la rand, ultima saptamana a trecut incredibil de repede. Daca stau sa ma gandesc la modul general, parca a trecut o eternitate de la ultima zi de marti. Pana la urma o sa fac si eu cum zicea cantecul „I’ll take each day and night at a time”, e o metoda buna pentru a grabii sosirea serii de vineri.
Ziua de azi a inceput foarte misto. Dupa ce aseara am adormit pe la ora 1 pentru ca eram ocupat cu proiectarea unui suport pentru telefonul mobil, care e inca in stadiul de proiect, am deschis la un moment dat ochii convins ca trebuie sa ma trezesc. Imi trag 2 palme sa ma revigorez, ma rasucesc pe marginea patului, scotocesc cu picioarele dupa papuci, ii gasesc, ma incalt si dau sa pornesc pe aleea sapata special printre manuale si hartii care duce la chiuveta din baie. Inainte de a-mi lua avantul ma loveste un gand: „Mah, da’ alarma la telefon cand a sunat?” Ma uit la recever-ul Dolce si vad ca afisa 05:02. In mintea mea „Neah, asta e de la Romtelecom, sigur nu merge bine” asa ca am luat telefonul sa ma uit la el: 05:01 scria pe ercanul lui. Deci receverul de la Romtelecom e cu un minut inainte. Oricum, vazand ca sunt treaz cu 40 de minute mai devreme decat trebuie, am lasat slapii, m-am invelit si mi-am tras inca 2 palme, pentru neatentie si pentru a adormii la loc rapid. Am adormit instantaneu, iar la 5:40 alarma telefonului a sunat, eu am oprit-o si stateam intins pe spate pe pat, uitandu-ma la stelele de pe cer, incercand sa imi conving ochii ca de data asta trebuie sa stea deschisi pentru inca multe ore. Tocmai atunci am remarcat ca gemul de la usa de la baie vibra, si incepusem sa ma intreb ce raba din 1900 toamna trece la ora aia pe strada mea. Pana sa ma dumiresc insa, am simtit cum sunt miscat brusc la dreapta, ca apoi sa revin la fel de brusc in pozitia intiala. Trezit parca din visare, am relizat ca insfarsit sunt martorul unui cutremur. Insfarsit sunt treaz cand are loc unul si am inceput sa ma gandesc ce ziceau aia de la National Geographic ca se face in caz de cutremur.
E foarte interesanta senzatia accea din timpul unui cutremur. Cel putin eu, asa infofolit in cearceaf, intins pe pat si cu imbratisarea somnului inca calda pe sufletul meu, m-am simtit ca intr-un carusel. Simteam cum ma misc stanga dreapta, speram ca restul casei sa stea pe loc, dar nu puteam face nimic pentru a impiedica sau ameliora cele ce se intamplau. Dupa ce leganatul initial s-a potolit, mi-am adus aminte ca prin filme si la stiri, tot timpul se vorbea de replici. Singura replica din capul meu zicea „Da-te jos din pat, meri la baie si spala-te, ca daca pica acoperisul pe tine abia scapi de franceza”. Acesta a fost argumentul de care am avut nevoie sa ma rostogolesc pe podea si de acolo in baie. Replica cutremurului n-a mai venit, insa replica mamei m-a uimit atunci cand mi-a zis ca ea intial n-a crezut ca e cutremur, ci ca am cazut eu din pat. E de mentionat ca mama se trezeste la 5 minute dupa mine (deh, somnu de frumusete) asa ca ea a fost trezita de seism. Am plecat la liceu, iar faza cu cutremurul am lasat-o in urma.
Am spus ieri ca nu mi-a mers prea bine dupa ce nu mi-am mai gasit manualul de franceza si nici creionul cu mina. Ei bine astazi mi-a mers mai bine. Mi-am regasit creionul cu mina! Bineinteles, manualul nu, insa creionul e inapoi la mine teafar si nevatamat. Am vaga banuiala ca luni o sa fiu ascultat la franceza, dar ce mai conteaza? Am creionul inapoi! Azi am dat inca doua teste, la chimie si la biologie, iar cel putin la chimie va pot spune ca am facut bine, atata timp cat si colegul meu de banca a scris bine ceea ce a scris. Maine mai am si ultimul test din seria celor ce nu se trec, anume cel la economie. Ce e amuzant la acesta e ca pierdem o ora de romana din cauza lui. Sincer, mie asta mi se pare cam inutil. De ce sa pierzi o ora de romana din cauza unui chestii asa de nesemnificative ca si economia? In fine, de miercuri zilele o iau la vale catre week-end asa ca pot incepe sa nu mai imi bat capul asa de tare.
Oricum ca sa nu las ziua sa treaca nesarbatorita, am o mica dedicatie pentru Mama Natura:
Asa cum am mai spus cu diferite ocazii, stramosii nostri aveau cate o semnificatie sau o legenda pentru orice lucru oricat de minor din viata noastra. Una din miile de povestiri care exista spune, ca daca copilul se naste seara, acesta va fi mai activ noaptea si isi va desfasura majoritatea activitatilor sub plapuma noptii. Din motive de plictiseala si autocenzurare, nu o sa spun ce activitati, ina va pot spune ca asta e o legenda pe care o cred a fi adevarata. De ce? Pai mama asa isi aminteste, ca eu m-am nascut la 19:45, adica exact atunci cand Busu primea legatura pentru a prezice vremea, iar Andreea Esca incheia inca un jurnal de stiri. Pe mine ar fi trebuit sa ma bage ca „Breaking News” dar n-a mai apucat. Oricum, ceva trebuie sa fie in minte (pe langa faptul ca sunt tanar) ce ma face sa rezist noaptea pana la ore imposibile.
Saptama asta, nu a fost noapte in care sa dorm mai mult de 5 ore. De fiecare data cand imi setam alarma imi aparea „Clock will start in 5h:2m” si va las pe voi sa ghiciti ce inseamna asta. Deja sunt 3 nopti saptamana asta (daca pun la socoteala si noaptea de Duminica spre Luni). Deci din 72 de ore, eu am dormit 15. Nu ma laud acuma ca as fi cine stie ce creatura alungata de pe platourile din Twilight, dar stau si ma intreb, pana unde ma pot intinde?
Totusi am si vesti bune: am inceput sa reduc doza de cafea. Dupa ce vineri am baut aproape 1 litru, luni am baut doar 0,5, ieri 0,5…azi cred ca am bat doar 0,3. Nu stiu exact cat am baut azi, cert este ca am mai avut niste cafea cu care sa ma intorc acasa. Asta a fost o stire asa, mai mult pentru cei care isi faceau griji ca o sa ajung un rahitic dependent de cafea care o sa tremur din toate incheieturile si o sa am nervii pezmet. Nervii mei inca sunt bine, si am grija sa le verific starea zilnic aka am o metoda prin care verific cat de tare ma mai enervez sau nu. Spre norocul meu, ma enervez tot mai greu.
Cu alte cuvinte, cand totul merge pe invers, Voinea se simte din ce in ce mai bine. Da, imi revin la normal. Si ca tot vorbeam de normal, astazi am inceput si eu testele predictive, care nu se trec, dar toata lumea ne omoara cu ele. Prima runda: Romana feat. Engleza vs. EU.La romana a fost chiar simplu, dar lipsa de cafea (si somn?) din mine m-au facut sa scriu ceva de genu „culoarea blonda”. Nu exista? Nu-i nimic…o inventez 🙂 Oricum, ar fi fost mai fain daca imi dadeam seama de gafa, inainte sa dau lucrarea doamnei profesoare. Dar nu-i nimic, ma iarta ea 🙂
La engleza a fost amuzant prin faptul ca cerintele au fost mai provocatoare decat la romana. Dar nimic ce super-geniul meu sa nu poata rezolva. Una peste alta, a fost o zi reusita, chit ca am intarziat la prima ora… in conditiile in care am pelcat de acasa la 6:20. Dar asta deja tine de naveta, cred ca o sa ii fac un post separat…candva.
Pana maine, toate bune. Ma duc sa imi pregatesc cafeaua pe maine si sa mananc ceva 🙂
E ceva vreme de cand imi doresc sa scriu din nou un post ca acesta. E genul de post in care pot sa anunt ca lucrurile imi merg bine.
Saptamana nu parea sa inceapa prea stralucit, caci mi s-a stricat din nou telefonul. Nu mai recunoaste mufa de la incarcator. La inceput am injurat telefonul, dupa aceea m-am injurat pe mine pentru ca i-am dat tatei certificatul de garantie sa il duca la Turda. Cum tata vine la Bucuresti doar vineri, pana vineri nu pot incarca telefonul. Nu e o problema, pentru ca prin amabilitatea unei colege am reusti sa fac rost de un alt telefon, un Nokia care merge [multumes din nou Vergi]. Ba chiar ma amuza telefonul asta, mai ales ca tasta „*” nu ii merge intodeauna, deci e mereu o loterie atunci cand incerc sa blochez/deblochez tastatura. Nu stiu de ce dar gasesc extrem de incitante telefoanele astea vechi, incredibil de rezistente si de fiabile, dar care au insa chichitele lor. Defapt, cred ca stiu ce gasesc la ele: natura lor umana! Faptul ca au un defect, le fac sa semene si mai mult cu noi oamenii, deci au o personalitate propie. Aproape ca iti devin prietene. Astea noi, unde totul e perfect…ei bine, iti dai seama ca e doar un dispozitiv facut din plastic, metal, circuite integrate etc. si are la fel de multa personalitate ca si cuptorul cu micro-unde, televizorul meu sau ca si un calorifer. Daca nu are niciun defect, cum mai faci haz de el, ce motiv o sa ai sa iti amintesti de acel obiect peste ani?
In fine, abandonand starea creatoare care m-a cuprins, odata ce am primit telefonul am reusit, logic, sa dau si niste telefoane. E incredibil ce vesti promitoatoare poti primii dintr-o singura convorbire telefonica. Oricum, ideea e ca a fost o discutie care a reusit sa ma binedispuna. Nu ca as fii fost eu foarte trist. Astazi am dat un test la franceza si ma declar incantat de mine insumi; am stiu sa rezolv un test la franceza si chiar am sperante de un 10. Nu stiu daca o sa il obtin, insa daca reusesc, promit ca o sa ma imbat pana nu mai stiu sa vorbesc nici romana.
Una peste alta a fost poate cea mai reusita zi de luni a ultimelor luni. Sper ca si restul zilelor din aceasta saptamana sa fie la fel de reusite, ca sa nu mai spun ca vineri i-au vacanta de Pasti. Ma distreaza ca iau vacanta in data de 15 aprilie, vacanta tine pana marti 26, iar joi 28, dau teza la romana. O adevarata performanta, ce pot sa spun… epic!
Saptamana asta e genul acela de saptamana care incepe bine si se termina prost. De ce? Pai e simplu: saptamana a inceput bine, nu ne-a dat test la fizica, am luat un 10 (zece) la matematica, primul meu 10 la mate de cand sunt la liceu. Ce ai putea sa ceri mai mult de atat? Ca bonus azi a fost sedinta cu parintii si am terminat la ora 6. Si maine la fel. Dar… maine dau un test la geografie; multe pagini, multe chestii de stiut, greu, oricum. Tot maine dau si un test la romana. Acela recunosc ca nu e foarte greu, adica trebuie doar sa citesc cate ceva depsre Eminescu de la Titu Maiorescu si cate ceva despre Floare Albastra (si nu spun asta doar pentru ca exista posibilitatea ca profesoara de roamana sa imi citeasca blogul fara ca eu sa stiu). Dar e ideea aceea de a avea in fata o foaie alba, un pix in mana si profesorul care se plimba printre banci si nu zice nimic. Urat sentiment! Apoi vineri, de la 7 la 8, cand de obicei toata clasa pleca acasa pentru ca nu mai aveam chef de ultima ora, dam test la psihologie. De ce? De ce trebuie sa dam test vineri la ultima ora? De ce vineri? De ce psihologie?? De ce, de ce , de ce??? Plus de asta luni am un test la mate si cred ca un test la fizica. In fine, partea buna e ca daca e vreme frumoasa in week-end o sa pot mesterii cu tata cate ceva pe langa masina. Mai multe nu zic 🙂
In acelasi timp, in perioada asta mi s-a pus mie pata sa mai citesc o carte. Nu am mai citit una din vacanta dintre semestre, si mereu scuza a fost ca nu am timp. De ce nu am timp? Pentru ca seara, eu stau cu televizorul deschis pe U Tv sau Discovery Science (DACA il deschid) si in timpul asta eu aberez pe propriul blog, ca doar de asta il am, nu? In fine, in perioada asta continui sa citesc Stapanul Inelelor (sunt la cartea a IIa). Deja stiu ca multi se intraba „Bah prostule de ce nu te uiti la film?” Pai raspunsul e simplu: am vrut sa profit de faptul ca am ajuns la 16 ani fara sa vad macar 2 minute din trilogia Stapanul Inelelor, asa ca am decis ca inainte sa vad filmul, sa citesc cartea. Si ma bucur ca am facut asta. Dupa ce am terminat primul volum, m-am uitat la primul film. Pai daca e sa o lu-am cronologic, au grabit cu aproape un an lucrurile. Plus ca au facut economie de personaje: cei care au citit si cartea si au vazut si filmul, stiu ca in film lipseste cel putin un personaj important (din Padurea Batrana). Poate apare in filmul al doilea, nu comentez pana nu vad filmul. Dar mai intai sa termin cartea. Oricm mi se pare amuzant asa. Cartea are asa niste capitole lungi, incat dupa ce citesc un capitol, ma simt de parca am vazut un episod dintr-un serial. Deci fac economie ca nu mai deschid televizorul.
Pe langa asta mai citesc inca o carte, a lui Jeremy Clarkson numita „Suflet de masina”. Si inainte sa sariti cu gura pe mine, nu citesc cartea aceasta ca apoi sa ma laud „Eu sunt un mare fan al masinilor, m-am uitat la toate episoadele din Top Gear, si am citit tot ce a scris Clarkson si Hammond si May”. O citesc pentru ca stiu ca pe unde apare numele Clarkson apare si umorul sau si logica sa, pe care nu o pot numii decat „Clarksoniană”. In plus, carei perosane care se afla in deplinatatea facultatilor mintale (inafara de francofili, care oricum nu intra in aceasta categorie), nu i-ar palcea sa citeasca o carte in care, in primul capitol apare fraza „nu poți avea încredere în mâncătorii ăștia de melci”. Plus de asta faptul ca un capitol nu are nicio legatura cu celalalt, usureaza mult lectura (mai ales cand citesti 2 carti deoadata si mai torni pe deasupra poezii de-ale lui Eminescu si critica lui Titu Maiorescu si G. Calinescu). Oricum carta lui Clarkson ma straduiesc sa o termin repede pentru ca vine ziua lui tata si vreau sa i-o fac cadou. Fara ca el sa stie ca eu am citit-o 😀
Si in incheiere o curiozitate: am observat ca multa lume ajunge la mine pe blog cautand „curiozitati geogragice spania”. Ce va atrage asa mult la Spania? E drept pe blogul asta gasiti curiozitati geografice, dar nu despre Spania. O fii vre-o intrebare care circula la concursurile de cultura generala, sau nu stiu de ce, oricum bafta cu gasitul curiozitatilor din Spania 🙂
Bogy's Life 