O sa aberez aici pentru ca sunt intr-o relativa stare de soc si sincer, nu prea am pe cine alticeva sa nimicesc cu intrebarile mele retorice sau pe umerii cui sa imi vars uimirea. Totul a inceput in urma cu cateva saptamani cand tata a inceput sa mi se planga de telefonul sau. Tata a ajuns sa zica despre telefonul lui ca se misca incet. Ca sa clarific situatia, tata e omul acela care ani la randul a avut Nokia dupa Nokia, telefon alb negru dupa telefon alb negru, telefoane pe care le tinea 2-3 ani pana cand se dezmembrau complet moment in care isi prelungea abonamentul si lua cel mai ieftin telefon posibil doar ca sa poata strivii altul.
Acum un an, mai mult (defapt numai) de gura mea, si-a luat un telefon pe Android. Un Sony Ericsson, o jucarie micuta, cu procesor bunicel, ecran dragut etc. Un telefon pe care tata m-a rugat sa-l invat cum sa-l foloseasca si tot el m-a oprit dupa ce s-a prins cum il deblocheaza si cum da un telefon. De-a lungul unui an si jumatate, a invatat cum sa-si verifice mailurile (a facut asta de vreo 3 ori) si cum sa vorbeasca pe whatsapp. Si acum tata imi spune mie ca se misca incet si mai mult, ca vrea altul. In mod normal nu e o problema, dar tata vroia un telefon care totusi sa se miste macar binisor, sa aiba blitz la camera si dimensiuni incredibil de mici. N-aveam ce cauta la tata cu un telefon cu un ecran de peste 4″. Defapt si 4 ar fi fost prea mult. Dintr-o usoara dorinta de a face misto de el, i-am zis in gluma sa-si ia iPhone, daca vrea ceva si mic si performant si relativ simplu de utilizat. Adica sa fim seriosi, eram sigur ca va fi prea scump ca sa isi cumpere vreodata.
Ieri ma suna pe Skype. De ce? Sa se laude cu noul sau iPhone 4S. Am ramas prost. Faza cea mai dura? Nu numai ca se lauda cu noul telefon, dar aparent nu mai avea nevoie de mine. Isi organizase deja icoanele in foldere, isi setase ring-tone uri si alarme, isi descarcase whatsapp-ul, ba mai mult, imi trimitea si poze ale unor chestii complet aleatorii de pe biroul lui numa ca sa observ ce bine face pozele noul lui telefon. Acuma jumatate de ora mi-a dat un mesaj dorind sa-i confirm ca la mine in Anglia chiar sunt 9 grade cu vant asa cum ii zice lui aplicatia. Sunt stupefiat! Ca sa nu mai spun ca m-a sunat azi pe Skype…de pe iPhone ca deh, a descoperit si cum se conecteaza la WiFi.
Trei sferturi din creierul meu se bucura nespus pentru el. Insfarsit face ce ii reprosam acum un an si ceva cand incercam sa-l conving ca are nevoie de un smartphone: revin in pas cu lumea, invata sa fie conectat si la curent, iar pentru asta il iubesc si are toata admiratia mea. Dar mai e un sfert din creierul meu care inca e in stare de soc ca aici e vorba de propiul tata. Adica…simt ca ceva da cu virgula.
Pana la urma nici nu stiu daca si ce incerc sa transmit cu articolul asta. Pur si simplu simteam nevoia sa imi insir uimirea si surprinderea undeva, fara sa fiu nevoie sa bombardez personal pe cineva cu informatii pe care sunt convins ca nu le vrea si ca nu il intereseaza. Dar eu inca sunt surprins.
Bogy's Life 