Acest articol este o continuare a articolului Railway blogging no.6. Ei bine ziceam in articolul de mai devreme ca nu pute nimic in tren. M-AM INSELAT AMARNIC! Domnul care statea in dreapta mea a iesit in spatiul acela dintre vagoane inainte de Brasov. Ei bine asta s eintampla acum aproape 2 ore si inca nu a mai revenit. S-ar fii putut intampla doua lucruri: ori omul e FOARTE, FOARTE constipa, ori a coborat sa fumeze o tigara in Brasov si n-a mai apucat sa urce in tren. Lucrurile sale sunt inca aici. In fata mea, de partea cealalta a masutei, sunt doua babe. Da baba curioase. De cateva ori radeam de cele discutate la cafeneaua ClubSeat. Ei bine, ina cel moment ele s-au intins peste masa si s-au uitat (fara nici un pic de rusine) in ecranul laptopului meu sa vada de ce rad.
Dar una dintre ele vazand ca nenea de langa mine nu se mai intoarce s-a descaltat si si-a intis picioarele pana pe scaunul de langa mine. Ca sta cu picioarele desculte langa mine mai e cum mai e. Dar fratilor: PUTE, PUTE SI PUTE!!!! Deci o asemenea putoare nu mi-a mai fost dat sa miros. E o „mireasma” care te inteapa in cerul gurii cand respiri. Parca m-ar fi bagat cineva cu capul intr-un borcan in care a fermentat ceva. E un miros care ma face sa stranut si sa lacrimes. Si nu sunt geamuri ce pot fi deschise. Lume deci cred ca mor aici! Spuneti-mi si voi cum as putea sa ii zic babei sa mute atrocitatile alea ale ei, pe care le numeste picioare si care sunt infipte in curul ala al ei puturs fara sa o jignesc. Idei? Acum pana nu lesin si le pot citii!
Bogy's Life 