Despre seriale

E toamna, iar asta inseamna pentru foarte multa lume, ca insfarsit apare acel nou sezon pe care l-ai asteptat cateva luni. Eu nu pot spune ca intru in acea categorie. Nu stiu de ce, dar niciodata nu am fost un mare fan al serialelor. Cred ca pur si simplu nu aveam destula rabdare pentru ele, ceea ce e putin ironic pentru un ardelean, nu? Cand eram mic, mic, era de inteles: nu aveam internet, trebuia sa ma multumesc cu ce era la televizor, iar daca ratam un episod, ala eram. Plus ca eram cam mic ca sa urmaresc cu interes ceva ce avea mai mult de doua episoade.

Cand am mai crescut am mai avut niste tentative jalnice. Primul serial de care m-am apucat si pe care bineinteles nu am avut timp sa il urmaresc mai mult de sezonul 1 (sau poate inceputul sezonului 2) a fost CSI:NY, Eram mic, n-aveam timp, daca am lasat o pauza de doua zile intre episoade, eram gata. Asa ca timp de cativa ani am fost foarte fericit doar cu filme.

Apoi prin 2009-2010 m-am apucat de un serial care chiar m-a captivat: The Mentalist. Am fost in vrie o perioada. M-am uitat la tot sezonul 1 in cateva zile (ceea ce pentru vremea aceea cand eram 12 ore pe zi plecat de acasa, plus temele aferente noii mele viete de liceu mi se parea enorm de rapid). Noaptea ma uitam la episoade si a doua zi le discutam la liceu cu inca un coleg sau doi, atragand asupra noastra blestemele celor care nu apucasera sa le vada. Dar la un moment dat, inevitabilul s-a produs, sezonul 2 (sau poate 3?) s-a terminat, iar cand urmatorul sezon a reaparut cateva luni mai tarziu, mie deja imi pierise interesul. Asa ca l-am tras pe linie moarta.

Multi ani m-am ferit sa ma mai apuc de vre-un serial tocmai de teama gandului ca ma voi opri la pauza dintre sezoane. Totusi, dupa bac, de plictiseala, m-am apucat de The Walking Dead. Toate bune si frumoase, pana cand mi-au reinceput mie drumurile prin tara. Asta s-a intamplat pe undeva intre episoadele 2 si 3 din sezonul 3. Am crezut ca o sa ma reapuc, ca voi recupera…inca ma amagesc cu gandul asta.

A venit viata la facultate, unde am avut timp liber cacalau, doar ca am decis sa imi petrec timpul liber ori cu filme, ori stand pe Skype sau Whatsapp cu cei dragi. Cu toate astea, dupa vacanta de Craciun, in cele 2-3 saptamani de cand am revenit pe insula pana la sfarsitul lui febroarie, m-am uitat pe banda rulanta la cca. 4 sezoane din Hawaii 5.0. Stiu sigur ca nu am terminat sezonul 4, ramasesem cu vreo 4-5 episoade in urma. Si inca tot in urma sunt. Acum deja mi-e prea greu (in capul meu) sa ma reapuc. Am impresia ca nu o sa mai stiu nici personajele, nici ce s-a mai intamplat pana atunci. Asa ca de atunci sunt „liber de contract” cand vine vorba de seriale.

Acum ca vine toamna, sunt vreo doua titluri care urmeaza sa apara si care ma atrag, insa nu am nicio idee cum voi sta cu timpul sau rabdarea. S-ar putea sa nu am rabdarea sa astept fiecare episod si atunci sa mi se rupa filmul inainte sa fii fost prins ca lumea macar. Oricum, aceste doua titluri sunt: Gotham si The Flash.

Gotham prezinta viata in orasul cu acelasi nume, orasul lui Batman, inainte de aparitia acestuia. Sau mai bine zis, in timpul forarii acestuia. Povestea fiind concentrata pe cariera lui Jim Gordon si cum cariera acestuia afecteaza si viata tanarului Bruce Wayne.

Iar The Flash cred ca titlul vorbeste de la sine. Acuma oferte sunt, timp si chef sa fie! Si totusi voi ce seriale urmariti/asteptati? Ce seriale v-au „marcat” existenta?

Vesti bune pentru francofobi!

Francofobii din Romania (si nu numai) au motive de bucurie. Nationala de fotbal a frantei pleaca acasa de la Campionatul Mondial De Fotbal FIFA 2010! francezii s-au facut de tot rasul. Vicecampioana mondiala, din 3 meciuri a reusit sa obtina 2infrangeri si un egal contra echipelor Uruguai, Africa de Sud si Mexic. Asa ca fiti fericiti dragi francofobi ca franta a acum facuta de ras in fata unei planete intregi.

Acum probabil ca unii se intreaba „Tu ce ai impotriva francezilor si de ce?”. Pai toata ura mea fata de natia franceza a inceput cam prin clasa a 5ea. Atunci am inceput sa invat limba franceza la scoala. Toata lumea mi-a zis: „bucura-te ca nu faci germana”, „franceza e usoara” si pentru o scurta perioada eu chiar i-am crezut. Dar pe masura ce trecea timpul, profesoara debita cuvinte tot mai greu de inteles pentru creierul meu. Asa ca am pornit o cercetare despre aceasta fiinta necunoscuta mie pe atunci numita „francezul”  si am descoperit ca este una destul de foarte aroganta, dar pe care, surprinzator, noi o pupam in fund!  Ma enerveaza la francezi ca pentru ei totul se invarte in jurul lor. Sunt sanse foarte slabe ca in franta sa gasesti si oameni care sa cunoasca (sau care sa vrea sa iti vorbeasca in) alte limbi. Daca tu sti franceza bine, daca nu, nu esti demn sa stai de vorba cu un reprezentant al acestei „rase superioare”. Nu ma intelegeti gresit, am tot respectul pentru un francez cult, care stie si vrea sa iti vorbeasa in alte limbi, dar detest francezul de rand, znob. In plus ma deranjeaza ca ei fac misto de romania si rad de noi pe fata, iar noi in loc sa luam atitudine ii felicitam pentru umor (vorbesc la nivel diplomatic). Am vazut acum cateva luni ca francezii au inventat „salutul romanesc”; ce e bine e ca cei de la Daily Cotcodac au luat atitudine si au inventat „salutul francez”. In cadrul aceluias reportaj la stiri am aflat ca in urma cu ceva timp in trenurile franceze scria „Atentia la romani, va fura bagajele!”. Pai sa nu le dai cu branza-n cap? Dar noi nimic! Mama lor de francezi. Mai bine ca au plecat acasa de la Mondiale! Chiar ma bucur!