Dupa „picatura chinezeasca” acum „leapsa chinezeasca”

Ei bine astazi am aflat si eu defapt cat de putine stiu despre blogosfera. Astazi, pornind de pe blogul lui Marius Moga, am ajuns pe blogul lui Chinezu, despre care (spre rusinea mea) azi aud pentru prima data. Ce am observat la el este ca e apreciat. Sau cel putin mai apreciat ca mine, e cu 16.260 de pozitii mai sus ca mine in ZeList. Oricum, el lanseaza o  leapsa pentru publicul larg. Eu pana acum nu m-am bagat la asa ceva ca am zis ca astept sa imi trimita cineva o leapsa special pentru mine.  Dar cum am impresia ca asta o sa mai dureze, am hotarat sa ma servesc singur cu leapsa asta. Ea suna cam asa:

„Exact din locul în care stați acuma faceți 7 pași la stânga, ridicați privirea și priviți pentru fix 7 secunde. Apoi întoarceți-vă la computer și scrieți ce ați văzut :D”

Ei bine, eu acuma fiind la Turda, camera mea nu mai exista. Prin urmare am acaparat biroul lui tata pe care mi-am trantit laptopul si m-am conectat la net. Bineinteles ca apartamentul acesta e exact ca un apartament de burlac. Penttru ca asta si e! Tata e aici cu munca, eu cu mama suntem la Bucuresti cu casa/scoala. Dar am facut intocmai ce a zis Chinezu, m-am ridicat de pe scaun, am facut stanga-n prejur si am inceput sa inaintez (cu pasi mici ca e stramt). Din neatentia mea insa, am dat cu cotul peste masa de calcat, care era plina cu documentele lui tata. Masa jos, cotul meu invinetit. Dar am continuat sa pasesc (sau cel putin am incercat) ca deja nu mai aveam unde. Am ajuns la calorifer si la geam. Din pacate nu am putut sa fac si eu ca Terminator sau Hulk si sa trec prin ele ca dupa aia dormeam (in cel mai fericit caz) pe balcon. La inceput m-am intrebat de ce toata lumea e imbracata in culori palide, i-o fi decolorat soarele, dar mi-am zis sa las prostiile si sa dau totusi perdeaua la o parte.  Lumea era mai viu colorata prin perdea.

Stiti, lumea zice ca in Bucuresti e rau, ca sunt betoane peste betoane, ca nu ai aer, aici am aer, dar toate tiglele de pe case sunt gri. In Bucuresti macar sunt blocuri si nu le vezi acoperisul. Uitandu-ma mai la sol am vazut o batranica cu un baston (lemn de stejar, pun pariu) si langa ea un dulau. Mama ce ocarea baba catelu! Imi venea sa urlu la ea „Mamaie vezi ca rupi bastonu!” Dar cand am vrut sa ma indrept spre usa de la balcon mi-am dat seama ca eu inca nu ridicasem masa de calcat. O ridic, cu chiu cu vai, incerc sa pun la loc ce se poate, dar tot mai am pe jos o gramada de lucruri de adunat.

In incheiere, ii multumesc Chinezului ca mi-a dat despre ce sa scriu, nu sunt sigur ca acest articol o sa imi aduca trafic, bani, femei, (sau mai bine femei, bani si trafic) dar daca lasa careva un comentariu (chiar si o injuratura) eu sunt multumit!

Si uitati si  o poza cu dezastru-l provocat de mine!