Moartea mea

Inainte ca „ingerii” mei pazitori (se stiu ei care) sa sara pe mine cu „ce-ai ba, iar esti emo?” Sa va anunt ca despre asta imi zice mega-leapsa sa scriu: Un moment in care ai vrut sa-ti iei viata.

Ma pot lauda cu faptul ca nu am avut asa ceva. Recunosc ca am avut mai multe momente cand am fost extrem de deprimat, si tin minte ca odata aveam la status ceva gen „Somebody give me a bullet”. Dati-mi voie sa va deschid pentru foarte scurt timp o fereastra catre mintea mea si sa va spun ca in ciuda a ceea ce cititi despre mine, NICIODATA nu am avut intentia de am lua viata. Oricat de necajit, suparat, deprimat, amarat, melancolic, pricajit sau demoralizat as fi fost, nu am vrut sa imi pun capat zilelor. Da, vroiam sa intru intr-o stare de izolare fara sa stiu de nimeni si de nimic, sa mor pentru cei din jurul meu ca sa pot fii in viata pentru mine. Dar oricum acele momente nu m-au tinut niciodata mai mult de doua saptamani, iar in astea doua saptamani interactionam si cu lumea exterioara (mersul si statul la liceu) deci nu „muream” izolandu-ma de ceilalti, pentru ca mi-era imposibil sa ma izolez.

Anyway, cred ca mi-ar fi imposibil sa imi pun capat zilelor vreodata. Nu ma gandesc la faza cu „ai fi cea mai egoista persoana” „candeste-te cat or sa sufere ai tai” sau alte bazaconii; pur si simplu ma gandesc ca AR FI PREA SIMPLU! Am crapat si gata…ok, si ce-i mai departe? Ce urmeaza, eu nu pot brusc sa stau intr-un loc. Chiar si inchis in casa, mintea mea e pe cu totul alte drumuri. Deci asta e principalul meu argument. Desi detest starile de rahat care ma mai apuca din cand in cand si cand o parte din apropiatii imi lipesc sticker-ul cu EMO in frunte, ador sentimentul de euforie care ma apuca atunci cand le depasesc.  Deci moartea mea nu va venii chiar cand vreau eu, sau cel putin nu in felul asta.

Alte chestii importante ar mai fi faptul ca daca e sa mor, I wanna do it with a bang! Adica vreau sa fie o moarte memorabila, ceva ce nu vezi in fiecare zi, ceva despre care sa se vorbeasca mult timp de acum incolo. Mi-ar placea sa mor singur, atunci cand masina cuprinsa de flacari cu care eu gonesc cu 250 pe ora pe autostrada pustie explodeaza. Daca ar mai fi si un cameraman prin zona ar fi perfect. Asta e genul de moarte care mi-ar convenii. In niciun caz nu as vrea sa mor lovit de Logan, sau imprastiat de metrou pe toate cele 4 magistrale, la Unirii, sau sa mor singur ca toti amaratii spanzurat in gradina. Defapt spanzuratul nu mi-a placut niciodata. Pare ceva prea barbar, si daca nu esti suficient de destept, poate fi ceva lent. Eu vreau ceva instantaneu. Ultimul argument (asta in cazul in care mai era nevoie de argumente) e acela ca inainte de sa mor, vreau sa stiu ca am avut si eu o iubita, ca dupa numeroasa sapta-luni ne-am despartit (cel mai probabil din vina mea) si atunci macar pot spune ca le-am incercat pe toate. Aaa, si in niciun caz nu o sa scapati de mine pana nu imi iau permisul!